HIDRIC, -Ă, hidrici, -e, adj. 1. Care aparține apei, care se referă la apă, care provine din apă. 2. (În sintagma) Regim hidric = regim medical în care se recomandă numai consumarea (unei cantități mari) de apă. – Din fr. hydrique.

hidric, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hydrique] 1 Referitor la apă. 2 Care provine din apă. 3 Care este specific apei. 4 Care aparține apei. 5 (D. regimuri alimentare) Care se compune numai din lichide.

HIDRIC, hidrice, adj. (În sintagma) Regim hidric = regim medical în care se recomandă consumarea (unei cantități mari) de apă. – Din fr. hydrique.

HIDRIC, -Ă adj. Referitor la apă; (despre un regim alimentar) care se compune numai din apă (sau ceaiuri, zeamă de fructe). [< fr. hydrique, cf. gr. hydor – apă].

HIDRIC¹, -Ă adj. referitor la apă; (despre un regim alimentar) care se compune numai din apă (sau ceaiuri, zeamă de fructe). (< fr. hydrique)

HIDRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de apă; propriu apei. /<fr. hydrique

*ídric, -ă adj. (d. vgr. ῾ýdor, apă). De apă, cu apă: a supune un bolnav uneĭ diete idrice. În compozițiune cu alt cuvînt din chimie, arată un acid compus din idrogen și un corp simplu: acid cloridric.

hidric (desp. hi-dric) adj. m., pl. hidrici; f. hidrică, pl. hidrice

hidric (hi-dric) adj. m., pl. hidrici; f. hidrică, pl. hidrice

hidric adj. m. (sil. -dric), pl. hidrici; f. sg. hidrică, pl. hidrice

CIROZĂ HIDRICĂ s. v. hidropizie.

CIROZĂ HIDRICĂ s. (MED.) hidropizie, (pop.) dropică.