HIDRAULICĂ s. f. Știință care studiază mecanica lichidelor și aplicarea lor în tehnică. V. hidrostatică, hidrodinamică.

HIDRAULICĂ s.f. Disciplină care studiază mecanica lichidelor și aplicarea lor în tehnică. [Cf. fr. hydraulique, germ. Hydraulik < gr. hydor – apă, aulos – țeavă].

HIDRAULICĂ f. Ramură a fizicii având ca obiect de studiu legile mișcării și ale stării de echilibru a lichidelor, precum și metodele de aplicare a acestora în tehnică. [Sil. hidr-a-u-] /<fr. hydraulique, germ. Hydraulik

hidraulică f. știința ce are de obiect ridicarea și conducerea apelor.

hidraulic, ~ă a [At: PONI, F. 45 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hydraulique] 1 sf Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2 a Specific hidraulicii (1). 3 a Referitor la hidraulică (1). 4 a Care aparține hidraulicii (1). 5 a (Îs) Presă ~ă Presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune.

HIDRAULIC, -Ă I. adj. 1. referitor la hidraulică. 2. care funcționează cu ajutorul unui lichid, acționat de o pompă. 3. care rezistă la acțiunea apei. II. s. f. știință care studiază mecanica lichidelor și aplicarea lor în tehnică. (< fr. hydraulique, lat. hydraulicus)

hidraulică (desp. hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidraulicii

!hidraulică (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidraulicii

hidraulică s. f. (sil. mf. hidr-), g.-d. art. hidraulicii