9 definiții pentru hidrant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIDRÁNT, hidranți, s. m. Dispozitiv la conductele de distribuție a apei sub presiune, care permite deschiderea și închiderea unuia sau a mai multor furtunuri în același timp. [Pl. și: (n.) hidrante] – Din fr. hydrante, germ. Hydrant.

hidrant sn [At: DN3 / Pl: ~e și ~uri / E: ger Hydrant] Dispozitiv de închidere și deschidere a apei din conducte sub presiune, la care se pot adapta unul sau mai multe furtunuri.

HIDRÁNT, hidrante, s. n. Dispozitiv la conductele de distribuție a apei sub presiune, care permite deschiderea și închiderea unuia sau a mai multor furtunuri în același timp. [Pl. și: (m.) hidranți] – Din fr. hydrante, germ. Hydrant.

HIDRÁNT, hidrante, s. n. Dispozitiv care permite legarea mai multor furtunuri în același timp la conductele de distribuție a apei sub presiune.

HIDRÁNT s.n. Dispozitiv de închidere și de deschidere a apei din conducte sub presiune, la care se pot adapta unul sau mai multe furtunuri. [Pl. -nte, -nturi, (s.m.) -nți. / < germ. Hydrant].

HIDRÁNT s. n. dispozitiv de închidere-deschidere a apei din conducte, sub presiune, la care se pot racorda unul sau mai multe furtunuri. (< fr. hydrante, germ. Hydrant)

HIDRÁNT ~e n. (la conductele de distribuire a apei) Dispozitiv pentru captarea apei sub presiune dintr-o conductă. [Sil. hi-drant] /<fr. hydrante, germ. Hydrant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!hidránt (hi-drant) s. m., pl. hidránți

hidránt s. n. (sil. -drant), pl. hidránte/ m. hidránți

Intrare: hidrant
hidrant1 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: hi-drant
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hidrant
  • hidrantul
  • hidrantu‑
plural
  • hidranți
  • hidranții
genitiv-dativ singular
  • hidrant
  • hidrantului
plural
  • hidranți
  • hidranților
vocativ singular
plural
hidrant2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hidrant
  • hidrantul
  • hidrantu‑
plural
  • hidrante
  • hidrantele
genitiv-dativ singular
  • hidrant
  • hidrantului
plural
  • hidrante
  • hidrantelor
vocativ singular
plural
hidrant3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hidrant
  • hidrantul
  • hidrantu‑
plural
  • hidranturi
  • hidranturile
genitiv-dativ singular
  • hidrant
  • hidrantului
plural
  • hidranturi
  • hidranturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hidrant

  • 1. masculin Dispozitiv la conductele de distribuție a apei sub presiune, care permite deschiderea și închiderea unuia sau a mai multor furtunuri în același timp.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: