hematie sf [At: ENC. VET. 62 / Pl: ~iI / E: fr hématie] Celulă sangvină de culoare roșie, datorită hemoglobinei pe care o conține Si: eritrocit, globulă roșie.

HEMATIE, hematii, s. f. (Mai ales la pl.) Numele științific al globulelor roșii din sînge.

HEMATIE s.f. Element component al sîngelui, care conține hemoglobină și care transportă oxigenul și bioxidul de carbon; globulă roșie; eritrocit. [Gen. -iei. / < fr. hématie].

HEMATIE s. f. element component al sângelui, care conține hemoglobină și care transportă oxigenul și bioxidul de carbon; globulă roșie; eritrocit. (< fr. hématie)

HEMATIE ~i f. Celulă sangvină de culoare roșie, care transportă oxigenul și bioxidul de carbon în sânge; globulă roșie; eritrocit. [G.-D. hematiei] /<fr. hématie

hematie s. f., art. hematia, g.-d. art. hematiei; pl. hematii, art. hematiile (desp. -ti-i-)

hematie s. f., art. hematia, g.-d. art. hematiei; pl. hematii, art. hematiile

hematie s. f., art. hematia, g.-d. art. hematiei; pl. hematii, art. hematiile

HEMATIE s. (ANAT.) eritrocit, globulă roșie.

HEMATIE s. (ANAT.) eritrocit, globulă roșie.