HAȚEGAN, -Ă, hațegani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Hațeg. 2. Adj. Care aparține Hațegului sau hațeganilor (1), privitor la Hațeg ori la populația lui. 3. S. f. art. Numele unui dans popular românesc, în ritm alert, răspândit în sudul Transilvaniei care se joacă în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Hațeg (n. pr.) + suf. -an.

hațegan, ~ă [At: HEM 2082 / V: hățăgan / Pl:~e / E: Hațeg + -an] 1 smf 1 Persoană (originară) din Hațeg. 2-3 a Care aparține (Hațegului sau) populației lui. 5 a Privitor (la Hațeg sau) la populația lui. 6 sfa (Cor) Dans popular românesc răspândit în sudul Transilvaniei, cu mișcare foarte vioaie, care se joacă în perechi. 7 sfa Melodie după cere se execută acest dans. 8 sm (Reg; îf hățăgan) Vânt de nord. 9 sm (Reg) Vânt de răsărit.

HAȚEGAN, -Ă, hațegani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (originară) din Hațeg. 2. Adj. Care aparține Hațegului sau populației lui, privitor la Hațeg sau la populația lui. 3. S. f. art. Numele unui dans popular românesc răspândit în sudul Transilvaniei, cu mișcare foarte vioaie, care se joacă în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Hațeg (n. pr.) + suf. -an.

hațegán n. Meh. Vîntu din spre Hațeg (nord), numit în Mușcel brașoveanu. V. vînt.

hățăgan, ~ă smf, a vz hațegan

hațegan adj. m., s. m., pl. hațegani; adj. f. hațegană, pl. hațegane

hațegan adj. m., s. m., pl. hațegani; adj. f. hațegană, pl. hațegane

hațegan adj. m., s. m., pl. hațegani; f. sg. hațegană, pl. hațegane