hart¹ [At: POLIZU / V: har¹, ~ri / E: nct] (Pop) 1 i Cuvânt prin care se îndeamnă caii să meargă într-o parte. 2 av (Îe) A ține ~ A o lua la stânga. 3 si Parte stângă a unui atelaj.

hart! int. exprimă sgomotul tăierii. [Onomatopee].

hart n. lature: pluta se repede în hart. [Origină necunoscută].

1) hart, interj. ca și harș și jart: Hart! Îĭ trase o palmă!

2) hart, hárta, hárto și hártu (ung. hátra, înapoĭ) interj. adresată vitelor (cailor, boilor) ca să se dea la o parte (la dreapta saŭ la stînga), după cum nazat înseamnă „înapoĭ”. În hart, în lăturĭ, la o parte: vizitiu potrivi căpețeala caluluĭ din hart și se uită la cer (Sandu Aldea, Sămăn. XV, 870); pluta, repezindu-se în hart, intră voĭnicește în strîmtoare (Vlăh. Rom. Pit. 248). – Se zice: hart (sud), harta (nord), harto și hartu (Mold. sud), har și harí (Mold.) și harc (Ml.). V. hărtuĭesc.

har² sn [At: CORESI, EV. 622 / Pl: ~uri / S și: (înv) ghar / E: vsl кѣарь] 1 Însușire care face pe cineva vrednic de admirație. 2 Grație divină acordată omului. 3 (Îe) ~ Domnului! Mulțumită lui Dumnezeu. 4 Putere sacramentală a preoților de a oficia actele de cult. 5 Bunăvoință acordată cuiva din îndurare. 6 (Înv; îe) A afla ~ înaintea cuiva A obține bunăvoința cuiva. 7 (Înv) Milă. 8 Dar. 9 (Îe) A da în ~ A dărui. 10 (Înv; îe) A lua în ~ numele Domnului A comite o blasfemie. 11 (Înv; îe) În ~ Domnului Fără motiv. 12 Rost. 13 (Înv; îe) A ști ~ul unui lucru A se pricepe la ceva.

har¹ av, i, si vz hart¹

2) har interj. V. hart 2.

2) harc interj. V. hart 2.

hart¹, harturi, s.n. (reg.) latură, parte.

hart²!, interj. (reg.) semnal dat cailor să apuce la stânga.

HART [ha:t], Herbert Lionel Adolphus (1907-1992), filozof britanic. Împreună cu J.L. Austin, a promovat curentul de filozofie analitică de la Oxford. Contribuții la filozofia dreptului, lucrările sale conținând reflecții asupra naturii dreptului și a relațiilor acestuia cu morala („Ideea de libertate”, „Pedeapsă și responsabilitate”).

LIDDEL HART [lídl ha:t], Sir Basil Henry (1895-1970), istoric și teoretician militar britanic. Corespondent de război. În lucrările sale a avansat idei despre „războiul-fulger” și mecanizarea armatei („Istoria războiului mondial din 1914-1918”, „Istoria mondială a strategiei”, „Istoria celui de-al doilea război mondial”). Memorii.