harpon sn [At: DA ms / Pl: ~oane / E: fr harpon] 1 Instrument de metal asemănător unei lănci, legat la un capăt de un cablu lung, folosit la vânarea unor animale acvatice. 2 Dispozitiv folosit de marinari pentru a prinde diferite obiecte. 3 Rachetă navă din dotarea marinei americane. 4 Ac gros pentru biopuncții Si: trocan.

HARPON, harpoane, s. n. Unealtă în formă de lance, prevăzută cu o frînghie lungă și groasă și întrebuințată la vînătoarea balenelor și a rechinilor.

HARPON s.n. 1. Instrument de fier asemănător unei lănci, legat la un capăt de o frînghie lungă și folosit la vînătoare de balene. 2. Ac gros sau trocar pentru biopuncții. [< fr. harpon].

HARPON s. n. 1. instrument de fier asemănător unei lănci, legat cu un capăt de o frânghie lungă, folosit la vânarea balenelor. 2. dispozitiv de marinari pentru a prinde diferite obiecte. 3. rachetă navă-navă din dotarea marinei SUA. 4. ac gros sau trocar pentru biopuncții. (< fr. harpon)

HARPON ~oane n. Unealtă în formă de suliță cu vârf metalic, prinsă de o frânghie lungă și groasă și folosită la vânatul animalelor marine (balene, foci, rechini etc.). /<fr. harpon

harpon s. n., pl. harpoane

harpon s. n., pl. harpoane

harpon s. n., pl. harpoane

harpon, harpoane s. n. (intl.) 1. operațiunea de arestare a unui infractor 2. detenție 3. (tox.) ac de seringă folosit la injectarea intravenoasă a drogurilor

a cădea în harpon expr. (intl.) a fi arestat.

a da cu harponul expr. (intl. – d. polițiști) a face o arestare.