6 definiții pentru halucinogen (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HALUCINOGÉN, -Ă, halucinogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă halucinații. – Din fr. hallucinogène.

HALUCINOGÉN, -Ă, halucinogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă halucinații. – Din fr. hallucinogène.

halucinogen, ~ă snf, a [At: MDENC. / Pl: ~i, ~e / E: fr hallucinogène] 1-2 (Medicament, substanță) care provoacă halucinații.

HALUCINOGÉN, -Ă adj., s.n. (Substanță) care produce halucinații. [< fr. hallucinogene].

HALUCINOGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță) care produce halucinații; psihedelic (II). (< fr. hallucinogène)

halucinogén s. m. (chim.) Substanță care produce halucinații ◊ „Ambiția beatnicilor de a surprinde sub imperiul halucinogenilor: mescaline, peyotl, marijuana etc. «mesajul automat».” Cont. 6 I 67 p. 2; v. și Alm. Sc. 1967 p. 364, Cont. 14 XII 79 p. 4; v. și LSD, psihotrop (din fr. hallucinogène; PR 1955; Fl. Dimitrescu în RRL 1/69 p. 5; DEX, DN3)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: halucinogen (s.n.)
halucinogen2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halucinogen
  • halucinogenul
  • halucinogenu‑
plural
  • halucinogene
  • halucinogenele
genitiv-dativ singular
  • halucinogen
  • halucinogenului
plural
  • halucinogene
  • halucinogenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

halucinogen

etimologie: