halucinogen s. m. (chim.) Substanță care produce halucinații ◊ „Ambiția beatnicilor de a surprinde sub imperiul halucinogenilor: mescaline, peyotl, marijuana etc. «mesajul automat».” Cont. 6 I 67 p. 2; v. și Alm. Sc. 1967 p. 364, Cont. 14 XII 79 p. 4; v. și LSD, psihotrop (din fr. hallucinogène; PR 1955; Fl. Dimitrescu în RRL 1/69 p. 5; DEX, DN3)