11 definiții pentru hafniu Hf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÁFNIU s. n. Element chimic, metal rar, asemănător cu oțelul, care se găsește în minereurile de zirconiu și care se întrebuințează în electrotehnică; celțiu. [Pr.: -nĭu] – Din fr. hafnium, germ. Hafnium.

hafniu sns [At: LTR / E: fr hafnium, ger Hafnium] Element chimic, metal rar, asemănător cu oțelul, care se găsește în minereurile de zirconiu și care se folosește în electrotehnică Si: celțiu.

HÁFNIU s. n. Element chimic, metal rar, asemănător cu oțelul, care se găsește în minereurile de zirconiu și care se întrebuințează în electrotehnică; celțiu. – Din fr. hafnium, germ. Hafnium.

HÁFNIU s.n. Metal rar, dur și cu temperatura de topire foarte ridicată, care se găsește în natură alături de zirconiu. [Pron. -niu. / cf. fr. hafnium, germ. Hafnium < Hafnia – numele latin al orașului Copenhaga].

HÁFNIU s. n. metal rar, dur, greu fuzibil, în natură alături de zirconiu, folosit în tehnica nucleară, în turboreactoare, rachete etc.; celțiu. (< fr. hafnium, germ. Hafnium)

HÁFNIU n. Metal rar, dur și cu temperatură de topire foarte înaltă. /<fr., germ. Hafnium


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

háfniu [niu pron. nĭu] s. n., art. háfniul; simb. Hf

háfniu s. n. [-niu pron. -niu], art. háfniul; simb. Hf


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÁFNIU s. (CHIM.) celțiu. (~ul este un metal rar.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HÁFNIU (< fr. {i}; {s} dan. [Koben]havn „Copenhaga”) s. n. Element chimic (Hf; nr. at. 72, m. at. 178,49, p. t. 2.220°C, p. f. 3.200°C). Este un metal rar, alb-argintiu, strălucitor, greu fuzibil, care se găsește în minereurile de zirconiu. Funcționează în combinații în starea de valență patru. Se întrebuințează în electronică, în tehnica nucleară (la fabricarea barelor de control din reactoarele nucleare). Intră în componența unor aliaje refractare și greu fuzibile în aviație și în tehnica rachetelor. A fost descoperit de D. Coster și G. de Hesevy (1923).

Hf, simbol chimic pentru hafniu.

Intrare: hafniu
  • pronunție: hafnĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hafniu
  • hafniul
  • hafniu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hafniu
  • hafniului
plural
vocativ singular
plural
Hf1 simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Hf
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hafniu Hf

  • 1. Element chimic, metal rar, cu temperatura de topire foarte ridicată, asemănător cu oțelul, care se găsește în minereurile de zirconiu și care se întrebuințează în electrotehnică, în tehnica nucleară, în turboreactoare, rachete etc.
    surse: DEX '09 MDN '00 NODEX sinonime: celțiu
  • comentariu simbol Hf
    surse: DOOM 2

etimologie:

  • limba franceză hafnium
    surse: DEX '09 NODEX
  • limba germană Hafnium
    surse: DEX '09 NODEX
    • Hafnia – numele latin al orașului Copenhaga.
      surse: NODEX