HACIENDA, haciende, s. f. Mare proprietate agricolă din America Latină hispanică. [Pr.: a-si-en-] – Cuv. sp.

HACIENDA [-SI-EN-] s. f. mare proprietate agricolă în America Latină hispanică. (< sp. hacienda)

hacienda s. f. (cuv. sp., port.) Mare proprietate rurală în America de Sud ◊ „450 de milioane de telespectatori au urmărit peripețiile unei tinere sclave braziliene într-o hacienda din sec. XIX.” D. 141/95 p. 2. ◊ „Poarta se deschide și în fața noastră apare reședința unuia dintre cei mai puternici oameni din România. O clădire cu hacienda. Curtea din față este pavată.” ◊ „22” 29/95 p. 6; v. și R.lit. 37/96 p. 22 [pron. asienda]

haciendă sf [At: DN³ / P: ~si-en~ / Pl: ~de / E: sp hacienda] (Spm) Gospodărie înconjurată de o exploatație agricolă, în America Latină.

HACIENDĂ s.f. (Hispanism) Gospodărie înconjurată de o exploatare agricolă, fermă (în America Latină). [Pron. -si-en-. / < sp. hacienda].

hacienda [pron. sp. asĭenda] (desp. -cien-) s. f., g.-d. art. haciendei; pl. haciende

*hacienda (hisp.) [pron. asienda] (-cien-) s. f., g.-d. art. haciendei; pl. haciende