hacienda s. f. (cuv. sp., port.) Mare proprietate rurală în America de Sud ◊ „450 de milioane de telespectatori au urmărit peripețiile unei tinere sclave braziliene într-o hacienda din sec. XIX.” D. 141/95 p. 2. ◊ „Poarta se deschide și în fața noastră apare reședința unuia dintre cei mai puternici oameni din România. O clădire cu hacienda. Curtea din față este pavată.” ◊ „22” 29/95 p. 6; v. și R.lit. 37/96 p. 22 [pron. asienda]