12 definiții pentru habitat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HABITÁT, habitate, s. n. Ansamblu de condiții oferite vieții de un biotop; loc care oferă condiții corespunzătoare de viață pentru o anumită specie de plantă sau de animal. – Din fr. habitat.

habitat sn [At: MDENC / Pl: ~e / E: fr habitat] Suprafață locuită de o populație, de o specie de plante sau de animale Si: biotop.

HABITÁT, habitate, s. n. Suprafață locuită de o populație, de o specie de plante sau de animale; biotop. – Din fr. habitat.

HABITÁT s.n. (Biol.) Teritoriu locuit de un individ, de o specie ori de un grup de indivizi sau specii, în cadrul căruia populația respectivă găsește o complexitate uniformă de condiții de viață, adaptându-se acestora; biotop. [Pl. -te, -turi. / < fr. habitat].

HABITÁT s. n. 1. biotop. 2. ansamblu echilibrat și unitar al condițiilor de locuit, necesare omului civilizat, modern; (p. ext.) mediu în care trăiește omul. (< fr. habitat)

habitát s. n. Totalitatea elementelor fizice care formează mediul obișnuit de viață al cuiva ◊ „Acum e pace: cioară, poți croncăni în micul meu habitat. R.lit. 35/93 p. 19 (din fr., engl. habitat; DMC 1965, BD 1968; DEX, DN3)

HABITÁT ~e n. 1) Teritoriu locuit (de oameni, de animale, de plante) împreună cu mediul de viață înconjurător. 2) Ansamblul condițiilor de trai, de locuit (pentru oameni). /<fr. habitat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HABITÁT (< fr.) s. n. 1. (BIOL.) Ansamblu de condiții oferite vieții de un biotop; ecotop. 2. Element al ecosistemului uman format din factorii mediului înconjurător și cei psihosociali. 3. Spațiu structurat din punct de vedere urbanistic, ocupat de o comunitate umană.

Intrare: habitat
habitat1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habitat
  • habitatul
  • habitatu‑
plural
  • habitate
  • habitatele
genitiv-dativ singular
  • habitat
  • habitatului
plural
  • habitate
  • habitatelor
vocativ singular
plural
habitat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habitat
  • habitatul
  • habitatu‑
plural
  • habitaturi
  • habitaturile
genitiv-dativ singular
  • habitat
  • habitatului
plural
  • habitaturi
  • habitaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

habitat

  • 1. Ansamblu de condiții oferite vieții de un biotop; loc care oferă condiții corespunzătoare de viață pentru o anumită specie de plantă sau de animal.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • diferențiere Teritoriu locuit de un individ, de o specie ori de un grup de indivizi sau specii, în cadrul căruia populația respectivă găsește o complexitate uniformă de condiții de viață, adaptându-se acestora.
    surse: DN sinonime: biotop

etimologie: