5 definiții pentru hărnicuț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HĂRNICÚȚ, -Ă, hărnicuți, -e, adj. Diminutiv al lui harnic; hărnicel. – Harnic + suf. -uț.
HĂRNICÚȚ, -Ă, hărnicuți, -e, adj. Diminutiv al lui harnic; hărnicel. – Harnic + suf. -uț.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hărnicuț, ~ă a [At: CREANGĂ, A. 69 / Pl: ~i, ~e / E: harnic + -uț] 1-6 (Șhp) Hărnicel (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HĂRNICÚȚ, -Ă, hărnicuți, -e, adj. Diminutiv al lui harnic. La trebi-s hărnicuț cît se poate. CREANGĂ, A. 69. Dragă mi-i mîndra micuță, Că la cîmp e hărnicuță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 431.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
hărnicúț adj. m., pl. hărnicúți; f. hărnicúță, pl. hărnicúțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hărnicúț adj. m., pl. hărnicúți; f. sg. hărnicúță, pl. hărnicúțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: hărnicuț
hărnicuț adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)