7 definiții pentru hărțuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂRȚUÍRE, hărțuiri, s. f. Acțiunea de a (se) hărțui și rezultatul ei. – V. hărțui.

HĂRȚUÍRE, hărțuiri, s. f. Acțiunea de a (se) hărțui și rezultatul ei. – V. hărțui.

hărțuire sf [At: MARDARIE, L. 430 / Pl: ~ri / E: hărțui] 1 Încăierare. 2 Desfășurare a unor atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a-i împiedica acțiunile Si: hărțuială (2), hărțuit1 (2). 3 Necăjire a cuiva cu tot felul de neplăceri Si: hărțuială (3), hărțuit1 (3) Cf cicălire, sâcâire. 4 (Reg) Asmuțire a unui câine Si: hărțuială (4), hărțuit1 (4). 5 Purtare a unor discuții repetate și contradictorii cu cineva Si: hărțuială (5), hărțuit1 (5).

HĂRȚUÍRE, hărțuiri, s. f. Acțiunea de a (se) hărțui; harță, încăierare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hărțuíre s. f., g.-d. art. hărțuírii; pl. hărțuíri

hărțuíre s. f., g.-d. art. hărțuírii; pl. hărțuíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂRȚUÍRE s. v. încăierare.

HĂRȚUIRE s. harță, hărțuială, încăierare.

Intrare: hărțuire
hărțuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărțuire
  • hărțuirea
plural
  • hărțuiri
  • hărțuirile
genitiv-dativ singular
  • hărțuiri
  • hărțuirii
plural
  • hărțuiri
  • hărțuirilor
vocativ singular
plural

hărțuire

etimologie:

  • vezi hărțui
    surse: DEX '98 DEX '09