12 definiții pentru hălălaie halalaie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hălălaie sf [At: ISPIRESCU, L. 375 / V: halal~ / Pl: ~lăi / E: hălălăi] 1 Zgomot. 2 Vorbărie. 3 Ceartă zgomotoasă. 4 Petrecere zgomotoasă.

HĂLĂLÁIE, hălălăi, s. f. (Pop.) Hărmălaie. [Var.: halaláie s. f.] – Din hălălăi.

HĂLĂLÁIE s. f. (Pop.) Hărmălaie. [Var.: halaláie s. f.] – Din hălălăi.

HĂLĂLÁIE s. f. Zgomot, gălăgie, larmă, hărmălaie, zarvă, tărăboi. Unde îmi începură o ceartă și o hălălaie între dînșii. ISPIRESCU, L. 375. – Variantă: halaláie (CARAGIALE, O. VII 439) s. f.

hălălaie f. larmă mare: începură o ceartă și o hălălaie ISP. [Onomatopee: halala!].

hălăláĭe f. (imit.). Huĭet infernal, tămbălăŭ, hălămujdie, hărmalaĭe. – Și hala-.

HALALÁIE s. f. v. hălălaie.

HALALÁIE s. f. v. hălălaie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!hălăláie (pop.) s. f., art. hălăláia, g.-d. art. hălălắii; pl. hălălắi

hălăláie s. f. (sil. -la-ie), art. hălăláia


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂLĂLÁIE s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

hălălaie s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.

Intrare: hălălaie
hălălaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hălălaie
  • hălălaia
plural
  • hălălăi
  • hălălăile
genitiv-dativ singular
  • hălălăi
  • hălălăii
plural
  • hălălăi
  • hălălăilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F133)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halalaie
  • halalaia
plural
  • hălălăi
  • hălălăile
genitiv-dativ singular
  • hălălăi
  • hălălăii
plural
  • hălălăi
  • hălălăilor
vocativ singular
plural

hălălaie halalaie

etimologie:

  • hălălăi
    surse: DEX '09 DEX '98