8 definiții pentru hăinuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂINÚȚĂ, hăinuțe, s. f. Diminutiv al lui haină; hăinișoară. – Haină + suf. -uță.

HĂINÚȚĂ, hăinuțe, s. f. Diminutiv al lui haină; hăinișoară. – Haină + suf. -uță.

hăinuță sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~țe / E: haină + -uță] 1-6 (Șhp) Haină (1) (mică) Si:# hăinică (1-6), hăinicea (1-6), hăinișoară (1-6), hăiniță (1-6), hăinucă (1- 6). 7 (Olt) Vestă țărănească țesută din lână colorată, brodată cu mărgele.

HĂINÚȚĂ, hăinuțe, s. f. Diminutiv al lui haină. Apare din nou la fereastră, pe umeri cu o hăinuță de mătase albă și puf. CAMIL PETRESCU, U. N. 217. Au apărut doi copilași blonzi, în hăinuțe de catifea. SAHIA, U.R.S.S. 7. – Pronunțat: hăi-.

hăĭnúță f., pl. e. Haĭnă mică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hăinúță s. f., g.-d. art. hăinúței; pl. hăinúțe

hăinúță s. f. (sil. hăi-), g.-d. art. hăinúței; pl. hăinúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂINÚȚĂ s. v. hăiniță.

HĂINUȚĂ s. hăinișoară, hainiță, (Mold. și Bucov.) străiță.

Intrare: hăinuță
hăinuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăinuță
  • hăinuța
plural
  • hăinuțe
  • hăinuțele
genitiv-dativ singular
  • hăinuțe
  • hăinuței
plural
  • hăinuțe
  • hăinuțelor
vocativ singular
plural

hăinuță

  • 1. Diminutiv al lui haină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hăinișoară hăiniță străiță 2 exemple
    exemple
    • Apare din nou la fereastră, pe umeri cu o hăinuță de mătase albă și puf. CAMIL PETRESCU, U. N. 217.
      surse: DLRLC
    • Au apărut doi copilași blonzi, în hăinuțe de catifea. SAHIA, U.R.S.S. 7.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Haină + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09