8 definiții pentru hăcuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂCUÍRE, hăcuiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a hăcui și rezultatul ei. – V. hăcui.

hăcuire sf [At: SADOVEANU, M. 171 / Pl: ~ri / E: hăcui] 1 Tăiere în bucăți mici Si: hăcuit1 (1). 2 Bătaie foarte rea Si: hăcuit1 (2). 3 Omorâre cu cruzime, prin mai multe lovituri de cuțit Si: hăcuit1 (3).

HĂCUÍRE, hăcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a hăcui și rezultatul ei. – V. hăcui.

HĂCUÍRE, hăcuiri, s. f. (Mold.) Acțiunea de a hăcui; ciopîrțire. Ghiță Samson se trezi pe marginea patului, cu picioarele-n papuci. Între frîntura lui de vis și-ntre o răzbunare sîngeroasă, o hăcuire cu toporul, o grozăvie roșie, se făcu, ca într-o lumină de fulger, o legătură. SADOVEANU, M. 171.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hăcuíre (fam.) s. f., g.-d. art. hăcuírii; pl. hăcuíri

hăcuíre s. f., g.-d. art. hăcuírii; pl. hăcuíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂCUÍRE s. v. ciopârțire, sfârtecare, sfâșiere.

hăcuire s. v. CIOPÎRȚIRE. SFÎRTECARE. SFÎȘIERE.

Intrare: hăcuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăcuire
  • hăcuirea
plural
  • hăcuiri
  • hăcuirile
genitiv-dativ singular
  • hăcuiri
  • hăcuirii
plural
  • hăcuiri
  • hăcuirilor
vocativ singular
plural

hăcuire

  • 1. familiar Acțiunea de a hăcui și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciopârțire sfâșiere un exemplu
    exemple
    • Ghiță Samson se trezi pe marginea patului, cu picioarele-n papuci. Între frîntura lui de vis și-ntre o răzbunare sîngeroasă, o hăcuire cu toporul, o grozăvie roșie, se făcu, ca într-o lumină de fulger, o legătură. SADOVEANU, M. 171.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi hăcui
    surse: DEX '98 DEX '09