16 definiții pentru hârău hărău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRẮU, hârăi, s. m. (Reg.) Specie de uliu. [Var.: hărắu s. m.] – Et. nec.

HÂRẮU, hârăi, s. m. (Reg.) Specie de uliu. [Var.: hărắu s. m.] – Et. nec.

HĂRĂU s. m. V. hârău.

HÎRẮU, hîrăi, s. m. (Regional) Uliu. Coboară furișîndu-se tot printre umbre – uliul cel rău – hîrăul. CAMILAR, N. II 20. – Variantă: hărău (RETEGANUL, P. III 44) s. m.

hărău m. Zool. Mold. Tr. erete. [Origină necunoscută].

eréte și heréte m. (var. din arete [pin aluz. la ĭuțeala cu care se răpede], din care s’a făcut harete și herete [Olt.], apoĭ erete. Cp. și cu ung. harács, o pasăre răpitoare de apă). Sud. Ulĭ. – În biblia d. 1688 hăreț, în Ban. hărăŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hârắu (reg.) s. m., art. hârắul; pl. hârắi, art. hârắii

hârău s. m., art. hârăul; pl. hârăi, art. hârăii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÂRĂU s. v. erete, uliu.

HĂRĂU s. v. erete, uliu.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HĂRĂU, com. în jud. Hunedoara, pe dr. Văii Mureșului; 2.059 loc. (1998). Expl. de travertin (Banpotoc). În satul Bârsău, menționat documentar îb 1440, se află biserica Sf. Nicolae (1563).

Intrare: hârău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârău
  • hârăul
  • hârău‑
plural
  • hârăi
  • hârăii
genitiv-dativ singular
  • hârău
  • hârăului
plural
  • hârăi
  • hârăilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărău
  • hărăul
  • hărău‑
plural
  • hărăi
  • hărăii
genitiv-dativ singular
  • hărău
  • hărăului
plural
  • hărăi
  • hărăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hârău hărău

  • 1. regional Specie de uliu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: erete uliu un exemplu
    exemple
    • Coboară furișîndu-se tot printre umbre – uliul cel rău – hîrăul. CAMILAR, N. II 20.
      surse: DLRLC

etimologie: