9 definiții pentru hânțău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂNȚẮU, hânțaie, s. n. (Pop.) Bancă cu clește de fixare, asemănătoare cu scăunoaia, pe care rotarul fixează bucățile de lemn din care face spițele. – Et. nec.

hânțău sn [At: DL / Pl: ~țaie / E: nct] Bancă cu clește de fixare, asemănătoare cu scăunoaia, pe care rotarul fixează bucățile de lemn din care face spițele.

HÂNȚĂU, hânțaie, s. n. Bancă cu clește de fixare, asemănătoare cu scăunoaia, pe care rotarul fixează bucățile de lemn din care face spițele. – Et. nec.

HÂNȚĂU, hânțăuri, s. n. Unealtă a rotarului servind la fixarea bucăților de lemn din care se fac spițele.

HÎNȚẮU, hînțăuri, s. n. Unealtă a rotarului servind la fixarea bucăților de lemn din care se fac spițele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hânțắu (pop.) s. n., art. hânțắul; pl. hânțáie

hânțău s.n., art. hânțăul; pl. hânțáie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: hânțău
hânțău1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hânțău
  • hânțăul
  • hânțău‑
plural
  • hânțaie
  • hânțaiele
genitiv-dativ singular
  • hânțău
  • hânțăului
plural
  • hânțaie
  • hânțaielor
vocativ singular
plural
hânțău2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hânțău
  • hânțăul
  • hânțău‑
plural
  • hânțăuri
  • hânțăurile
genitiv-dativ singular
  • hânțău
  • hânțăului
plural
  • hânțăuri
  • hânțăurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hânțău

  • 1. popular Bancă cu clește de fixare, asemănătoare cu scăunoaia, pe care rotarul fixează bucățile de lemn din care face spițele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cobilă / cobâlă

etimologie: