7 definiții pentru hâța hâța-hâța


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HẤȚA interj. (De obicei repetat; adesea cu valoare de verb) Cuvânt care arată mișcări ritmice repetate, întrerupte sau legănate. ♦ Cuvânt care arată o înaintare greoaie, înceată. – Formație onomatopeică.

HẤȚA interj. (De obicei repetat; adesea cu valoare de verb) Cuvânt care arată mișcări ritmice repetate, întrerupte sau legănate. ♦ Cuvânt care arată o înaintare greoaie, înceată. – Formație onomatopeică.

hâța i [At: CARAGIALE, N. S. 56 / E: fo] 1 Exprimă o mișcare ritmică, legănată sau întreruptă. 2 Exprimă o mișcare înceată, greoaie.

HÂȚA interj. (se folosește repetat pentru a reda mișcări ritmice, întrerupte sau legănate) /Onomat.

HÎ́ȚA interj. (De obicei repetat; adesea cu valoare de verb) Onomatopee care arată mișcări ritmice repetate, întrerupte sau legănate. Hîța la deal, hîța la vale, hîța spre vremea de sară. SBIERA, P. 319. ♦ Onomatopee care arată o înaintare greoaie, înceată și apăsată. Ursul... Se scoală în picioare Și, hîța! hîța! pînă sus La scorbure se urcă. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. ◊ (Cu valoare de adverb) Trebuie să mînăm chestia tot înainte; căci, dacă mergem tot așa hîța, hîța, o vîrîm cu oiștea-n gard. CARAGIALE, S. U. 55.

hî́ța-hî́ța, interj. cam ca și huța-huța: copiiĭ cu leagănu toată ziŭa hîța-hîța. V. fîț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hấța/hấța-hấța interj.

Intrare: hâța
hâța interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • hâța
hâța-hâța interjecție
interjecție (I10)
  • hâța-hâța

hâța hâța-hâța

  • 1. de obicei repetat (Adesea cu valoare de verb) Cuvânt care arată mișcări ritmice repetate, întrerupte sau legănate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Hîța la deal, hîța la vale, hîța spre vremea de sară. SBIERA, P. 319.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cuvânt care arată o înaintare greoaie, înceată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Ursul... Se scoală în picioare Și, hîța! hîța! pînă sus La scorbure se urcă. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Trebuie să mînăm chestia tot înainte; căci, dacă mergem tot așa hîța, hîța, o vîrîm cu oiștea-n gard. CARAGIALE, S. U. 55.
        surse: DLRLC

etimologie: