gărdinar smn [At: DAMÉ, T. 88 / V: ~ner, grăd~ sn / Pl: ~i, ~nere / E: gardină + -ar] 1 Instrument de tâmplărie cu care se fac gardinele vaselor la lemn Si: gardineci (1). 2 Compas al dogarului Si: gardineci (2). 3 (Ban; îf ~ner) Oblu cu trei cuțite și cu trei șăitare cu care se face în doage gardinul.

GĂRDINAR, gărdinare, s. n. Unealtă folosită de dogar pentru a face gardină la doage.

GĂRDINAR ~i n. Unealtă folosită de dogari pentru a face gardini la doage. /gardină + suf. ~ar

gărdinár n., pl. e Unealtă cu care dogaru face gardinu.

gărdiner sn vz gărdinar

grădinar² sn vz gărdinar

gardinar n. unealta dogarului de făcut gardini: gardinar mare, mic.

gărdinar s. n., pl. gărdinare

gărdinar s. n., pl. gărdinare

gărdinar s. n., pl. gărdinare