13 definiții pentru găbui
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GĂBUI, găbuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A găbji. – Cf. rus. gabat, ucr. habaty.
găbui vt [At: CREANGĂ, GL. / Pzi: ~iesc / E: ucr габати, vsl габати] (Mol) 1 A găbji (1). 2 (Subiectul este pușca) A nimeri. 3 A pune stăpânire pe ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GĂBUI, găbuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A găbji. – Cf. v. rus. gabat, ucr. habaty.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GĂBUI, găbuiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A pune mîna (pe cineva sau pe ceva), a prinde fără veste, la strîmtoare, de unde nu mai poate scăpa. Trecură pe lîngă japșa în care se băgase afund tîrlașul, dar nu-l găbuiră. SANDU-ALDEA, U. P. 49. Mă sui încetișor în teiul care te adormea de mirosul floarei, bag mîna în scorbură, unde știam, și norocul mieu!... găbuiesc pupăza pe ouă. CREANGĂ, A. 53.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A GĂBUI ~iesc tranz. pop. v. A GĂBJI. /<ucr. habatj
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
găbuì v. Mold. a prinde, a pune mâna pe: baba găbuiește găina și o apucă de coadă CR. [Cf. găbji].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
găbjésc (nord), găbuĭésc (est) și găbujésc (Cov.) v. tr. (vrus. gabatĭ, a strîmtora, pol. gabać, a prinde. Rudă cu căpuĭesc și zăpsesc). Fam. Pun gabja, prind, apuc: a găbji un hoț. Găbjesc, îndes, bucșesc, umplu tare: lulea găbjită de tutun. – Și gîbjesc (Suc.) și găpșesc (Pt.): îl găpșise asupra faptuluĭ (Simion Mehedințĭ, CL. Febr. 1910, 7). V. gîmb.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
găbui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găbuiesc, 3 sg. găbuiește, imperf. 1 găbuiam; conj. prez. 1 sg. să găbuiesc, 3 să găbuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
găbui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găbuiesc, imperf. 3 sg. găbuia; conj. prez. 3 să găbuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
găbui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găbuiesc, imperf. 3 sg. găbuia; conj. prez. 3 sg. și. pl. găbuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GĂBUI vb. v. apuca, înhăța, înșfăca, lua, prinde.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
găbui vb. v. APUCA. ÎNHĂȚA. ÎNȘFĂCA. LUA. PRINDE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
găbui (-uesc, găbuit), vb. – 1. A prinde, a apuca, a înhăța. – 2. A găsi, a descoperi. – Var. (Mold.) găb(ă)și, găpși, găbji, ghibui, (Munt.) dibui. Sl. (rus.) gabati „a hăitui” (DAR), cf. pol. gabać „a prinde”; este însă evident că acest cuvînt a fost tratat ca o creație expresivă, după cum se poate vedea în var. sale. Celelalte explicații nu coincid. După Iordan, BF, II, 195, forma de bază ar fi găbji, din tc. kabz „acțiunea de a prinde” și găbui ar proveni din încrucișarea lui găbji cu dibui. Miklosich, Slaw. Elem., pleca de la ghibui, din sl. gybati „a îndoi”, al cărui semantism nu se înțelege. Dibui, vb. (a găsi, a descoperi, a afla; a reuși, a nimeri; a tatona, a pipăi pe bîjbîite; a căuta pe bîjbîite) este fără îndoială același cuvînt (cf. Tiktin și Scriban), ale cărui sensuri le cuprind pe cele ale verbelor găbui și pipăi. S-a explicat prin rut. dybaty (Berneker 248; Skok 67), prin bg. deb(n)jă „a se strecura” (Candrea, GS, VI, 323; Candrea; Scriban); sau prin tc. debb „acțiunea de a tîrî” (Moldovan, 425). Der. gabje, s. f. (Mold., mînă, pumn); gabor, s. m. (Arg., polițist, agent), asociere ironică a ideii de „a prinde” cu numele propriu Gabor; dibuială, s. f. (acțiunea de a dibui); dibuitor, adj. (care dibuiește); ghibosi, vb. (a hăitui; a strînge, a bate, a părui), cu var. ghigosi, formate cu suf. expresiv -osi. Cf. gîmba.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
găbui, găbuiescverb
- 1. Apuca, găbji, lua, prinde, înhăța, înșfăca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Trecură pe lîngă japșa în care se băgase afund tîrlașul, dar nu-l găbuiră. SANDU-ALDEA, U. P. 49. DLRLC
- Mă sui încetișor în teiul care te adormea de mirosul floarei, bag mîna în scorbură, unde știam, și norocul mieu!... găbuiesc pupăza pe ouă. CREANGĂ, A. 53. DLRLC
-
etimologie:
- gabat DEX '09
- habaty DEX '09