gârliță² sf [At: CANTEMIR, IST. 377 / V: (reg) ~rbi~ / Pl: ~țe / E: bg огърлица, cf srb ògrlica] 1 (Înv) Lanț de fier cu care se legau de gât condamnații. 2 Boală la porci care se manifestă prin umflarea gâtului. 3 Gâscă sălbatică ce trece pe la noi toamna și primăvara în stoluri foarte mari și are carnea gustoasă (Anser albifrons). 4 Gâscă sălbatică mică și rară pe la noi (Anser minutus). corectat(ă)

GÂRLIȚĂ ~e f. Gâscă sălbatică de culoare cenușie, cu o pată albă în frunte, vânată pentru carnea ei gustoasă. /Orig. nec.

GÎRLIȚĂ², gîrlițe, s. f. (Mold.) Specie de gîscă sălbatică trăind în stoluri foarte mari, care străbat țara noastră toamna și primăvara (Anser albifrons). Chemările gîrlițelor și zbucnirile lor de aripi se prelungeau în lungul Prutului pînă la mare depărtare. SADOVEANU, F. J. 431. Era țipătul gîștelor mici sălbatice care se cheamă gîrlițe. id. P. M. 245.

gîrliță f., pl. e (dim. d. gîrlă, adică „gît, guler”). Zgardă de fer care se punea criminalilor (V. butuc). Un fel de gîscă de coloare închisă și c’o pată albă’n frunte (anser albifrons).

gârliță s. f., g.-d. art. gârliței; pl. gârlițe

gârliță (zool. ) s. f., g.-d. art. gârliței; pl. gârlițe

gîrliță (-țe), s. f. – 1. (Înv.) Inel, lanț în formă de colier. – 2. Inflamare a gîtului, la porci. – 3. Gîscă sălbatică (Anser albifrons, Anser minutus). – Mr. gurliță. Bg. ogărlica, sb. ògrlica (DAR). Ca gîrlă și gîrlici, provine din sl. grŭlo „gît, gîtlej”.

GÂRLÍȚĂ s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu penaj cenușiu, alburie pe piept și cu o pată albă în frunte, vânată pentru carnea ei gustoasă (Anser albifrons). În România sosește în octombrie, rămânând în timpul iernilor blânde.