12 definiții pentru guvernământ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

guvernământ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: fr gouvernement] 1 (Înv) Guvernare. 2 (Îs) Formă de ~ Formă de conducere politică a unui stat. 3 (În unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un împuternicit al șefului statului.

GUVERNĂMẤNT, (2) guvernăminte, s. n. 1. (În sintagma) Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (În unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un împuternicit al șefului statului. – Din fr. gouvernement.

GUVERNĂMẤNT, (2) guvernăminte, s. n. 1. (În sintagma) Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (În unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un împuternicit al șefului statului. – Din fr. gouvernement.

GUVERNĂMÂNT s.n. 1. (Rar) Puterea executivă a unui stat; guvern. ◊ Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (În unele țări) Unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator. [Pl. -minte. / cf. fr. gouvernement].

GUVERNĂMÂNT s. n. 1. guvernare. ♦ formă de ~ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (în unele țări) unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator. (< fr. gouvernement)

GUVERNĂMÂNT ~mínte n. 1): Formă de ~ formă de conducere politică a unui stat. 2) (în unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator. /<fr. gouvernement

GUVERNĂMÎ́NT, (2) guvernăminte, s. n. 1. (În expr.) Formă de guvernămînt = regim politic de conducere, a unui stat. Forma monarhică de guvernămînt este foarte învechită și nu corespunde vremurilor noastre. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655. 2. (În statele cu regim monarhic absolut și în dictaturile fasciste) Unitate teritorial-administrativă condusă de un împuternicit al șefului statului.

*guvernamént n., pl. e (fr. gouvernement, it. governamento). Acțiunea de a guverna. Constituțiunea unuĭ stat: forma de guvernament a Româniiĭ e monarhică. – Fals guvernămînt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

guvernămấnt s. n., (unități teritorial-administrative) pl. guvernămínte

guvernământ s. n., (unități teritorial administrative) pl. guvernămínte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GUVERNĂMÂNT s. v. guvernare.

GUVERNĂMÎNT s. (POLITICĂ) regim.

Intrare: guvernământ
guvernământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guvernământ
  • guvernământul
  • guvernământu‑
plural
  • guvernăminte
  • guvernămintele
genitiv-dativ singular
  • guvernământ
  • guvernământului
plural
  • guvernăminte
  • guvernămintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

guvernământ

  • 1. rar Puterea executivă a unui stat.
    surse: DN sinonime: guvern guvernare
    • 1.1. (numai) singular (în) sintagmă Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Forma monarhică de guvernămînt este foarte învechită și nu corespunde vremurilor noastre. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655.
        surse: DLRLC
  • 2. (În unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un împuternicit al șefului statului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: