6 definiții pentru gurăi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GURĂI, pers. 3 gurăie, vb. IV. Intranz. (Rar; despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice speciei. – Gură + suf. -ăi.
GURĂI, pers. 3 gurăie, vb. IV. Intranz. (Rar; despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice speciei. – Gură + suf. -ăi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gurăi vi [At: DEX / Pzi: 3 ~ie / E: gură + -ăi] (Rar; d. unele păsări) A scoate sunete caracteristice speciei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GURĂI, pers. 3 gurăie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări) A scoate sunetele caracteristice speciei căreia îi aparține; a gînguri. Din cînd în cînd se auzea cîte o gaiță ori cîte un sturz, turturica gurăia, ciocănitoarea bătea-n scoarța copacului. SLAVICI, O. I 223.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gurăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gurăie, imperf. 3 pl. gurăiau; conj. prez. 3 să gurăie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gurăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gurăie, imperf. 3 sg. gurăia; conj. prez. 3 să gurăie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gurăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. gurăie, imperf. 3 sg. gurăia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (V343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
gurăiverb
- 1. (Despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: gânguri
- Din cînd în cînd se auzea cîte o gaiță ori cîte un sturz, turturica gurăia, ciocănitoarea bătea-n scoarța copacului. SLAVICI, O. I 223. DLRLC
-
etimologie:
- Gură + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09