10 definiții pentru guru

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GURU, guru, s. m. (Livr.) (În tradiția hindusă) Învățător sau maestru spiritual, în special cel care acordă inițierea unor ucenici; p. ext. persoană care își inițiază discipolii în tehnicile de realizare a desăvârșirii. ♦ Înțelept, filosof, mentor spiritual; p. restr. preot al diverselor secte hinduse. – Din engl. guru, fr. gourou.

guru smi [At: DEX / E: eg guru, fr gourou] (Liv) 1 Înțelept. 2 Filozof. 3 Mentor spiritual. 4 (Prc) Preot al diverselor secte hinduse.

GURU s. m. invar. (Livr.) Înțelept, filozof, mentor spiritual; p. restr. preot al diverselor secte hinduse. – Din engl. guru, fr. gourou.

GURU s. m. 1. preceptor religios la brahmani. 2. mentor spiritual. (< fr., engl. guru)

guru s. m.1. ◊ „Ceva intermediar între preot al diverselor secte hinduse și preceptor – sau chiar judecător – guru este o prezență pitorească între Indus și Gange [...] Guru mai este considerat și un intermediar sacru între Dumnezeu (Hari) și oameni. De aceea cuvântul gurului este socotit drept «Adevăr absolut», iar persoana lui este divinizată.” Cont. 13 XII 74 p. 4; v. și 16 X 81 p. 12. ♦ 2. Mentor spiritual ◊ „[...] supremația lui Jean-Paul Sartre, marele «guru» al intelighenției pariziene.” R.lit. 28/95 p. 14 (cuv. sanscrit; cf. fr. gourou, engl. guru; PR 1960, BD 1966)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

guru (livr.) s. m., art. gurul; pl. guru

*guru (livr.) s. m., art. gurul; pl. guru

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GURU (cuv. sanscrit) s. m. (În tradiția hindusă) Învățător sau maestru spiritual, în special cel care acordă inițierea (diksa) unor ucenici. În casta luptătorilor, g. stăpânea arta de a lupta și vâna, în cea a muzicienilor el iniția pe tineri în arta muzicii și dansului. În hinduismul popular contemporan, g. este persoana devotată unei anumite zeități, trăind în comuniune cu ea. În această calitate, el își inițiază discipolii în tehnicile de realizare a desăvârșirii (moksa).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

guru, guru s. m. (peior., pub.) 1. escroc de mare anvergură specializat în manipularea în masă a credulilor sub masca unei ocupații sau a unei activități cu pretenții științifice. 2. (tox.) consumator de droguri cu experiență, care îndrumă primii pași ai celor ce-și administrează droguri pentru prima oară.

Intrare: guru
substantiv masculin (M69-~)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guru
  • gurul
  • guru‑
plural
  • guru
genitiv-dativ singular
  • guru
  • gurului
plural
  • guru
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

guru, gurusubstantiv masculin

  • 1. livresc (În tradiția hindusă) Învățător sau maestru spiritual, în special cel care acordă inițierea unor ucenici. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.