GUIȚ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul scos de porci; coviț. – Onomatopee.

guiț i [At: PĂSCULESCU, L. P. 86 / V: guic / E: fo] (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul scos de porci Si: (rar) coviț.

GUIȚ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul scos de porci; coviț. – Onomatopee.

GUIȚ interj. Onomatopee care redă strigătul porcilor (mai ales al purceilor).

GUIȚ interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a imita sunetul produs de porc). /Onomat.

2) guíț interj. Vest. Coviț.

guic i vz guiț

guiț interj.

guiț interj. – Imită strigătul porcului. Creație expresivă, cf. coviț. – Der. guița, vb. (despre porci, a scoate strigăte), cf. bg. gucam (după Conev 57, din bg. kviči); guițătură, s. f. (guițat). După cum g(r)unguni, gurlui, gunguri înseamnă totodată „a guița” și „a gînguri”, această rădăcină expresivă trebuie să reunească ambele sensuri, cf. guț, s. m. (porumbel).

GUIȚ interj. groh!, (Mold. și Bucov.) coviț! (Porcul face: ~!)

GUIȚ interj. groh!, (Mold. și Bucov.) coviț! (Porcul face: ~!)