8 definiții pentru guelf ghelfi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

guelf sm [At: DEX / A: nct / Pl: ~i / E: fr guelfe, it guelfo] (Înv) 1 Membru al unei grupări politice din Italia (din sec. XII-XV), care sprijinea pe papi împotriva împăraților germani și a ghibelinilor. 2 Membru al unei fracțiuni politice a nobilimii de la Florența, care susțineau în sec. XIII candidatura unui principe din casa de Bavaria la tronul Imperiului Roman contra partidei casei Hohenstaufen.

GUELF, guelfi, s. m. (În sec. XII-XV) Membru al unei grupări politice din Italia, care sprijinea pe papi împotriva împăraților germani și a ghibelinilor. – Din it. guelfo, fr. guelfe.

GUELF, guelfi, s. m. (În sec. XII-XV) Membru al unei grupări politice din Italia, care sprijinea pe papi împotriva împăraților germani și a ghibelinilor. – Din it. guelfo, fr. guelfe.

GHELFI s.m.pl. v. guelfi.

GUELFI s.m.pl. (Ist.) 1. Partizani ai unei fracțiuni politice a nobilimii de la Florența, care susțineau în sec. XIII candidatura unui principe din casa de Bavaria la tronul Imperiului Roman contra partidei casei Hohenstaufen. 2. Partizani ai politicii teocratice a papei, împotriva intereselor partidei favorabile împăratului în Italia sec. XII-XV. [Sg. guelf, var. ghelfi s.m.pl. / < it. guelfo, cf. Guelfo al IV-lea – duce al Bavariei, capul familiei Welf].

GUELFI s. m. pl. partizani ai unei fracțiuni politice din Italia feudală, formată din păturile comerciale și meșteșugărești care sprijineau pe papi împotriva împăraților germani și a ghibelinilor. (< it. guelfo)

Ghelfi m. pl. nume dat în evul-mediu partizanilor dominațiunii temporale a papilor; ei erau opuși Gibelinilor, partizanii împăratului Germaniei. Lupta acestor două partide sau Cearta învestiturelor, dură dela sec. XI până la sec. XV.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: guelf
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guelf
  • guelful
  • guelfu‑
plural
  • guelfi
  • guelfii
genitiv-dativ singular
  • guelf
  • guelfului
plural
  • guelfi
  • guelfilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M97)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • ghelfi
  • ghelfii
genitiv-dativ singular
plural
  • ghelfi
  • ghelfilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

guelf ghelfi

  • 1. (În secolele XII-XV) Membru al unei grupări politice din Italia, care sprijinea pe papi împotriva împăraților germani și a ghibelinilor.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Partizani ai unei fracțiuni politice a nobilimii de la Florența, care susțineau în secolul XIII candidatura unui principe din casa de Bavaria la tronul Imperiului Roman contra partidei casei Hohenstaufen.
    surse: DN
  • diferențiere Partizani ai politicii teocratice a papei, împotriva intereselor partidei favorabile împăratului în Italia secolelor XII-XV.
    surse: DN

etimologie: