17 definiții pentru gușter (șopârlă) guștere guștir guștire gășter


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÚȘTER, (I) gușteri, s. m., (II, III) guștere, s. n. I. S. m. Specie de șopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis). II. S. n. (Reg.) Gâtlej; esofag. ♦ Omușor. III. S. n. (Med.; pop.) Crup. – Din bg., sb. gušter.

gușter [At: H I 262 / V: guștere, guștire, guștir, gășter / Pl: ~i, ~e / E: srb gušter] 1 sm Specie de șopârlă veninoasă de culoare verde, galbenă sau neagră, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis). 2 sm (Fig) Om perfid. 3 sn (Mpp) Boală a laringelui la copii (însoțită de apariția unor membrane false pe căile respiratorii), manifestată prin sufocare și tuse răgușită Si: crup2 (1). 4 sn (Reg) Gâtlej. 5 sn (Reg) Esofag. 6 sn (Reg) Uvulă. 7 (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

GÚȘTER, (I) gușteri, s. m., (II, III) guștere, s. n. I. S. m. Specie de șopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis). II. S. n. (Reg.) Gâtlej; esofag. ♦ Omușor. III. S. n. (Med.; pop.) Crup. – Din bg., scr. gušter.

GÚȘTER, gușteri, s. m. 1. Specie de șopîrlă de culoare verde, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis). Puii ei... erau balauri, șerpi, nevăstuici, ciuhurezi, șopîrle, năpîrci și gușteri. ISPIRESCU, L. 348. Toate lighioanele... ba chiar șerpii, gușterii și șopîrlele, toate i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. III 185. ♦ Fig. Termen de ocară pentru oameni. Auzi, gușterul de ciocoi! Cică e dreptul lui! DUMITRIU, B. F. 67. Aha, gușter bătrîn, va să zică tu îl trimiteai să fure? PAS, Z. I 200. 2. (Regional) Gîtlej; esofag. Pe urmă, după alt răstimp, a bolborosit din gușter. SADOVEANU, N. p. 89. ♦ Omușor. (Atestat în forma regională gîșter) Nu striga... are să-ți sară gîșterul. CAMILAR, N. II 299. 3. (Med. pop.) Crup. – Variantă: (regional) gî́șter s. m.

GÚȘTER ~i m. 1) Șopârlă cu spatele verde și cu coada foarte lungă, care se hrănește cu insecte; șopârlă verde. 2) pop. Parte a tubului digestiv cuprins între faringe și stomac; esofag. 3) Prelungire musculară posterioară a cerului gurii; omușor; uvulă; împărătuș. /<bulg., sb. gušter

gușter m. 1. șopârlă mare verde (Lacerta viridis); 2. crup, anghină, numită și șopârlaiță; 3. Mold, gâtlej: măgarul începu a sbiera cât îi ținea gușterul; 4. omușor: căderea gușterului; 5. fig. văgăună de munte. [Slav. GUȘTERŬ, șopârlă; sensul 2 se explică prin conformațiunea gâtului batracienilor (cf. broaște, scrofule)].

gúșter m. (vsl. gušterŭ, ĭašterŭ, ĭašterica, ĭašterka, șopîrlă, bg. gušter, sîrb. gušter, gušterica, rus. ĭaščerica, ngr. gustéra, gusterítsa). Un fel de șopîrlă mare verde (lacérta viridis). Angină difterică (V. angină).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gúșter1 (animal) s. m., pl. gúșteri

gúșter (zool. ) s. m., pl. gúșteri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÚȘTER s. (ZOOL.; Lacerta viridis) (reg.) șopârlă.

GUȘTER s. (ZOOL.; Lacerta viridis) (reg.) șopîrlă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gúșter (-ri), s. m.1. Varietate de șopîrlă, Lacerta viridis. – 2. Anghină difterică (pe laringe). – 3. Gît, gîtlej, beregată. – 4. Omușor. – 5. Anghină. – Mr. guștu, megl. gușter. Sl. (bg., sb., cr.) gušter (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 149; Cihac, II, 132; Berneker 363), cf. sl. jašterŭ „șopîrlă”, ngr. vουστέρα. Pentru semantism, cf. Cihac. – Der. gușteroaică, s. f. (șopîrlă); gușteriță, s. f. (parazit intestinal, la cai), din sl. jašterica, sb. gušterica, bg. gušterice (Conev 46), cf. ngr. γουστερίτσα (Meyer, Neugr. St., II, 24); gușterariță, s. f. (anghină).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gușter, gușteri s. m. 1. (peior.) grănicer. 2. persoană naivă.

Intrare: gușter (șopârlă)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gușter
  • gușterul
  • gușteru‑
plural
  • gușteri
  • gușterii
genitiv-dativ singular
  • gușter
  • gușterului
plural
  • gușteri
  • gușterilor
vocativ singular
  • gușterule
  • guștere
plural
  • gușterilor
guștere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guștir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guștire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gășter
  • gășterul
  • gășteru‑
plural
  • gășteri
  • gășterii
genitiv-dativ singular
  • gășter
  • gășterului
plural
  • gășteri
  • gășterilor
vocativ singular
  • gășterule
  • găștere
plural
  • gășterilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gușter (șopârlă) lacerta guștere guștir guștire gășter

  • 1. Specie de șopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Puii ei... erau balauri, șerpi, nevăstuici, ciuhurezi, șopîrle, năpîrci și gușteri. ISPIRESCU, L. 348.
      surse: DLRLC
    • Toate lighioanele... ba chiar șerpii, gușterii și șopîrlele, toate i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. III 185.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Termen de ocară pentru oameni.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Auzi, gușterul de ciocoi! Cică e dreptul lui! DUMITRIU, B. F. 67.
        surse: DLRLC
      • Aha, gușter bătrîn, va să zică tu îl trimiteai să fure? PAS, Z. I 200.
        surse: DLRLC

etimologie: