8 definiții pentru gușat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUȘÁT, -Ă, gușați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care are gușă (3). – Gușă + suf. -at.

GUȘÁT, -Ă, gușați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care are gușă (3). – Gușă + suf. -at.

gușat, ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: gușă + -at] 1-2 smf, a (Persoană) care are gușă. 3-4 smf, a (Persoană) fără minte. 5 a (Reg; d. fructe) Care prezintă umflături. 6 a (reg; d. pomi) Cu fructe gușate (5).

GUȘÁT, -Ă, gușați, -te, adj. (Despre oameni) Care are gușă (3), cu gușă. Era gușat olarul, parc-avea două cimpoaie sub bărbie. STANCU, D. 43. ◊ (Substantivat) Rezemat de stîlpul de fier, cu mîna la gură, Gîngu gușatul rîse încă mult timp în întunerec. C. PETRESCU, S. 33.

GUȘÁT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) 1) Care are gușă. 2) Care este bolnav de gușă. /gușă + suf. ~at

gușat a. cu o gușă: gușații dela Câmpulung.

gușát, -ă adj. și s. (d. gușă. D. rom. vine rut. gušátiĭ). Persoană bolnavă de gușă. Epitet ironic cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gușát adj. m., s. m., pl. gușáți; adj. f., s. f. gușátă, pl. gușáte

gușát adj. m., s. m., pl. gușáți; f. sg. gușátă, pl. gușáte

Intrare: gușat (adj.)
gușat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gușat
  • gușatul
  • gușatu‑
  • gușa
  • gușata
plural
  • gușați
  • gușații
  • gușate
  • gușatele
genitiv-dativ singular
  • gușat
  • gușatului
  • gușate
  • gușatei
plural
  • gușați
  • gușaților
  • gușate
  • gușatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gușat, -ă gușată admite vocativul

  • 1. (Persoană) care are gușă (3.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Era gușat olarul, parc-avea două cimpoaie sub bărbie. STANCU, D. 43.
      surse: DLRLC
    • Rezemat de stîlpul de fier, cu mîna la gură, Gîngu gușatul rîse încă mult timp în întunerec. C. PETRESCU, S. 33.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Gușă + sufix -at.
    surse: DEX '98 DEX '09