grădinar¹ sm [At: (a. 1828) URICARIUL VII, 197/18 / V: gred~, gredinariu / Pl: ~i / E: grădină + -ar după bg градинарь] 1 Persoană care se ocupă cu cultivarea unei grădini (1). 2 (Îe) A vinde castraveți ~ului A încerca să prostești pe cineva care este priceput în domeniul de care se vorbește.

GRĂDINAR, grădinari, s. m. Cultivator profesionist al unei grădini (mai ales de zarzavat); persoană angajată pentru cultivarea și întreținerea unei grădini. V. horticultor. Nu e peste putință grădinarului priceput și răbdător să îndrepteze un copăcel fraged pornit să crească strîmb. CARAGIALE, O. I 304. Învățătorul este pentru un tînăr, aceea ce este și grădinarul pentru pom. NEGRUZZI, S. I 18. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar (sau grădinarului) v. castravete.

GRĂDINAR ~i m. Persoană care se ocupă cu creșterea legumelor și a florilor. /grădină + suf. ~ar

grădinar m. cel ce lucrează în grădini.

grădinár m. (d. grădină; bg. gradinar). Om, femeĭe care îngrijește grădina saŭ se ocupă de grădinărie. – Fem. -ăreásă, pl. ese, și -íță, pl. e.

gredinar sm vz grădinar

gredinariu sm vz grădinar

grădinar s. m., pl. grădinari

grădinar s. m., pl. grădinari

grădinar s. m., pl. grădinari

GRĂDINAR s. v. horticultor.

GRĂDINAR s. florar, horticultor. (Un ~ renumit în creșterea trandafirilor.)

GRĂDINARI 1. Com. în jud. Caraș-Severin, pe Caraș; 2/214 loc. (1995). Stație de c. f. Până în 1965 s-a numit Cacova. 2. Com. în jud. Giurgiu pe Argeș; 3.561 loc. (1995). Expl. de petrol și balast. Mat. de constr. Stație de c. f. Biserică având dublu hram, Adormirea Maicii Domnului și Sf. Treime (1877), în satul Tântava. 3. Com. în jud. Olt; 2.549 loc. (1955). Biserica Sf. Gheorghe (1577) în satul Grădinari.

a vinde castraveți grădinarului expr. a da explicații într-o problemă cuiva care o cunoaște mai bine decât cel care vrea să-l lămurească.