5 definiții pentru ground


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ground sn [At: DN3 / P: graund / E: eg ground] (Spt; rar) Teren de joc.

GROUND s.n. (Sport; rar) Teren de joc. [Pron. graund. / < engl. ground].

GROUND /gráund/ s. n. 1. Teren de sport, gazonat. 2. (muz.) Basso ostinato. -Din engl. Ground

GROUND GRÁUND/ s. n. 1. teren de sport, gazonat. 2. (muz.) basso ostinato. (< engl. ground)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ground (cuv. engl. [graund] „teren, fundament”). 1. Echivalentul englez al basului ostinat, de unde și numele de g. bass (v. ostinato). 2. Gen (I, 2) variațional (1) cultivat în Anglia începând din Renaștere* și folosind procedeul basului ostinat. Este echivalentul passacagliei*. În cazul execuției în grup, vocile (2) superioare se improvizau adesea de către interpreți. Termenul de g. pare a fi fost introdus de William Byrd. Purcell și John Bull tratează genul cu un deosebit rafinament. V. background.

Intrare: ground
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ground
  • groundul
  • groundu‑
plural
  • grounduri
  • groundurile
genitiv-dativ singular
  • ground
  • groundului
plural
  • grounduri
  • groundurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)