ground (cuv. engl. [graund] „teren, fundament”). 1. Echivalentul englez al basului ostinat, de unde și numele de g. bass (v. ostinato). 2. Gen (I, 2) variațional (1) cultivat în Anglia începând din Renaștere* și folosind procedeul basului ostinat. Este echivalentul passacagliei*. În cazul execuției în grup, vocile (2) superioare se improvizau adesea de către interpreți. Termenul de g. pare a fi fost introdus de William Byrd. Purcell și John Bull tratează genul cu un deosebit rafinament. V. background.