GRIFON, grifoni, s. m. 1. Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi, cap și gheare de vultur și cu urechi de cal. ♦ Motiv decorativ reprezentând acest monstru. 2. Rasă de câini de vânătoare cu părul aspru și lățos. – Din fr. griffon.

grifon sm [At: DN / Pl: ~i / E: fr griffon] 1 Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi și gheare de vultur și cu urechi de cal. 2 Motiv decorativ reprezentând grifonul (1). 3 Specie de câine de vânătoare cu părul aspru și lățos.

GRIFON, grifoni, s. m. 1. Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi, cap și gheare de vultur și cu urechi de cal. ♦ Motiv decorativ reprezentând acest monstru. 2. Specie de câine de vânătoare cu părul aspru și lățos. – Din fr. griffon.

GRIFON, grifoni, s. m. 1. (Mitol.) Monstru fantastic cu trup de leu și cu aripi, cap și gheare de vultur. ♦ Motiv decorativ reprezentînd un grifon. [Cupa] nu e de aur: e de raze. O-ntind grifonii ce-o susțin. E dătătoare de extaze. Cu ea-n onoarea ta închin. MACEDONSKI, O. I 186. 2. Cîine de vînătoare cu părul lățos.

GRIFON s.m. 1. Monstru închipuit cu trup de leu înaripat și cu cap și gheare de vultur. ♦ Motiv decorativ care reprezintă un astfel de monstru. 2. Specie de cîine de vînătoare cu părul lățos. 3. Gură de izvor (de apă minerală). [< fr. griffon, it. grifone].

GRIFON s. m. 1. (mit.) monstru cu corp de leu înaripat, cu cap și gheare de vultur. ◊ motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 2. pasăre răpitoare din țările calde, mare, asemănătoare vulturului, cu corpul aproape pleșuv și gâtul îmbrăcat într-un guler de pene. 3. specie de câine de vânătoare cu păr lung și aspru, cu barbă și mustăți bogate. (< fr. griffon)

GRIFON ~i m. 1) (în mitologie) Ființă imaginară înfățișând un monstru cu trup de leu, cu cap și aripi de vultur și cu urechi de cal. 2) Câine de vânătoare cu păr lung și mițos. /<fr. griffon

grifon (monstru din mitologia greacă; motiv decorativ; pasăre; rasă de câini) s. m., pl. grifoni

grifon s. m., pl. grifoni

grifon s. m., pl. grifoni

Grifon = Gryps.