GREVIST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

GREVIST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă, care face grevă. – Din fr. gréviste.

GREVIST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f. Persoană care participă la o grevă, care este în grevă. Înainte de a începe atacarea greviștilor [în februarie 1933], statul-major, care conducea operațiile de represiune, hotărăște un atac general împotriva maselor care sprijineau pe greviști. IST. R.P.R. 602. Martore-au fost străzile aceste... La grevele din Grivița fierbinte, Cînd spre greviști veneau femei cu pîine caldă. CASSIAN, H. 123. ♦ (Adjectival) Care ține de grevă. În S.U.A. și în celelalte țări capitaliste, o dată cu creșterea neîncetată a cheltuielilor de război, crește și mișcarea grevistă a oamenilor muncii, asupra cărora apasă jugul înarmărilor. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2331.

GREVIST, -Ă s.m. și f. Participant la o grevă. // adj. Referitor la grevă. [Cf. fr. gréviste].

GREVIST, -Ă I. s. m. f. participant la o grevă. II. adj. referitor la grevă. (< fr. gréviste)

GREVIST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană aflată în grevă. /<fr. gréviste

*grevíst, -ă s. și adj. (d. grevă). Care e în grevă.

grevistă s. f., g.-d. art. grevistei; pl. greviste

grevist adj. m., s. m., pl. greviști; adj. f., s. f. grevistă, pl. greviste

grevist adj. m., s. m., pl. greviști; adj. f., s. f. grevistă, pl. greviste