GREOIU I. adj. 1 Care abia poate face o mișcare, din cauza greutății trupului, din pricina oboselii, lenei, etc.: cel ce se îmbubează cu mîncare multă se face ~, leneș și lucrul nu-i sporește (ISP.); stoluri de rațe sălbaticie își fîlfîie aripile greoaie pe deasupra apei (VLAH.) ¶ 2 Ⓕ Lipsit de vioiciune, de agerime, de îndemînare, de fineță: spirit ~; stil ~ ¶ 3 f. Băn. Maram. Însărcinată, borțoasă. II. adv.: se ridică ~ de pe scaun, întinzîndu-și membrele obosite (CAR.) [greu].

greoiu a. 1. foarte greu la corp sau la umblet: om greoiu; 2. greu de mistuit: bucate greoaie; 3. fig. lipsit de fineță, de grație, de inteligență: cap greoiu, stil greoiu.

greoiu, -oaie, -oi, -oaie.