10 definiții pentru grefă (jud.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gre1 sf [At: HAMANGIU, C. C. / Pl: ~fe / E: fr greffe] Serviciu al unei instanțe judecătorești în care se întocmesc, se păstrează și se comunică actele de procedură.

GRÉFĂ1, grefe, s. f. Serviciu din cadrul unei instanțe judecătorești, care întocmește, păstrează, comunică etc. actele de procedură. – Din fr. greffe.

GRÉFĂ1, grefe, s. f. Serviciu din cadrul unei instanțe judecătorești, care întocmește, păstrează, comunică etc. actele de procedură. – Din fr. greffe.

GRÉFĂ1, grefe, s. f. Serviciu pe lîngă o instanță judecătorească unde se întocmesc anumite acte de procedură, se păstrează documente, registre, corpuri delicte etc.

GRÉFĂ1 s.f. Birou al unei instanțe judiciare, unde se fac lucrările de procedură și unde se păstrează dosarele proceselor. [< fr. greffe, cf. lat. graphium – stilet de scris].

GRÉFĂ1 s. f. secretariat al unei instanțe judecătorești. (< fr. greffe)

GRÉFĂ1 ~e f. Serviciu în cadrul instanțelor judecătorești unde se întocmesc și se păstrează actele de procedură. /<fr. greffe

grefă f. locul într’un tribunal unde se conservă sentințele și diferite acte de procedură (ca anchete, raporturi de experți, etc.) și unde se fac anumite declarațiuni, depozite, etc. (= fr. greffe).

*gréfă f., pl. e (fr. greffe, d. greffier, grefier). Acel loc în tribunal unde se conservă sentențele și diferitele acte de procedură, ca cercetărĭ, rapoarte de experțĭ ș. a. și unde se fac anumite declarațiunĭ, depozite ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gréfă s. f., g.-d. art. gréfei; pl. gréfe

gréfă (jur., med.) s. f., g.-d. art. gréfei; pl. gréfe

Intrare: grefă (jud.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gre
  • grefa
plural
  • grefe
  • grefele
genitiv-dativ singular
  • grefe
  • grefei
plural
  • grefe
  • grefelor
vocativ singular
plural

grefă (jud.)

  • 1. Serviciu din cadrul unei instanțe judecătorești, care întocmește, păstrează, comunică etc. actele de procedură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: