10 definiții pentru grețos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grețos, ~oa a [At: CANTEMIR, IST. 28 / Pl: ~oși, ~oase / E: greață[1] + -os] 1 Care provoacă greață Si: scârbos, dezgustător. 2 (Rar) Căruia i se face ușor greață. corectată

  1. În original, greșit tipărit: E: greța + -os LauraGellner

GREȚÓS, -OÁSĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scârbos, dezgustător. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață. – Greață + suf. -os.

GREȚÓS, -OÁSĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scârbos, dezgustător. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață. – Greață + suf. -os.

GREȚÓS, -OÁSĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scîrbos, dezgustător, respingător. Această podoabă urîtă au făcut pe biata fată atît de grețoasă, cît nime nu se putea apropia să caute la dînsa. SBIERA, P. 296. Un sînge mohorît... umplu văzduhul de un miros grețos. ISPIRESCU, L. 225. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață, care se îngrețoșează repede. Era foarte grețos; te miri din ce i se apleca. CARAGIALE, N. S. 96.

GREȚÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care provoacă greață; scârbos; dezgustător. 2) (despre oameni) Care este cuprins cu ușurință de greață. /greață + suf. ~os

grețos a. 1. care aduce greață; 2. fig. desgustător.

grețós, -oásă adj. Care inspiră greață: mîncare grețoasă, om grețos. Care simte ușor greață: om grețos. Adv. În mod grețos: a te purta grețos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grețós adj. m., pl. grețóși; f. grețoásă, pl. grețoáse

grețós adj. m., pl. grețóși; f. sg. grețoásă, pl. grețoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GREȚÓS adj. 1. v. neplăcut. 2. v. dezgustător. 3. v. scârbos. 4. dezgustător, oribil, scârbos, sinistru. (Un rânjet ~.) 5. scârbos, (reg.) silos. (Lucruri ~oase.)

GREȚOS adj. 1. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (O duhoare ~.) 2. dezgustător, dizgrațios, hidos, oribil, respingător, scîrbos, (livr.) imund, (reg.) mîrșav, (fam. fig.) borît. (~ la înfățișare.) 3. scîrbos, (rar) parșiv. (Om ~ în comportări.) 4. dezgustător, oribil, scîrbos, sinistru. (Un rînjet ~.) 5. scîrbos, (reg.) silos. (Lucruri ~.)

Intrare: grețos
grețos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grețos
  • grețosul
  • grețosu‑
  • grețoa
  • grețoasa
plural
  • grețoși
  • grețoșii
  • grețoase
  • grețoasele
genitiv-dativ singular
  • grețos
  • grețosului
  • grețoase
  • grețoasei
plural
  • grețoși
  • grețoșilor
  • grețoase
  • grețoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grețos

  • 1. Care provoacă greață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezgustător respingător scârbos 2 exemple
    exemple
    • Această podoabă urîtă au făcut pe biata fată atît de grețoasă, cît nime nu se putea apropia să caute la dînsa. SBIERA, P. 296.
      surse: DLRLC
    • Un sînge mohorît... umplu văzduhul de un miros grețos. ISPIRESCU, L. 225.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Căruia i se face ușor greață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Era foarte grețos; te miri din ce i se apleca. CARAGIALE, N. S. 96.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Greață + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09