granulit sn [At: DL / Pl: ~e / E: fr granulite] 1 Rocă metamorfică șistoasă și grăunțoasă, asemănătoare cu gnaisul. 2 Argilă artificială obținută prin arderea granulelor de argilă în cuptoare speciale, folosită ca material de construcție.

GRANULIT s. n. Rocă șistoasă asemănătoare cu gnaisul, formată din cuarț, feldspat și alte minerale.

GRANULIT s.n. Rocă eruptivă cristalină, asemănătoare cu gnaisul. [< fr. granulite].

GRANULIT s. n. 1. rocă eruptivă cristalină, asemănătoare cu gnaisul. 2. argilă artificială prin arderea granulelor de argilă în cuptoare speciale, folosit ca material de construcții. (< fr. granulite)

!granulit s. n., pl. granulite

granulit s. n.

granulit s. n.

GRANULIT s. (CONSTR.) gravelit.

GRANULÍT (< fr. {i}; {s} lat. granum „grăunte” + gr. lithos „piatră”) s. n. 1. (PETROGR.) Rocă metamorfică șistoasă-grăunțoasă, deschisă la culoare, alcătuită din feldspați, cuarț, uneori granați, piroxen, apatit etc., formată în condiții de metamorfism regional intens. 2. (CONSTR.) Material granular artificial, ușor, obținut prin arderea granulelor de argilă și folosit la prepararea unor betoane.