gramaticalizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: gramaticaliza^[1]] Transformare a unor cuvinte cu sens lexical în instrumente gramaticale. corectat(ă)

GRAMATICALIZARE s.f. Acțiunea de a (se) gramaticaliza și rezultatul ei; folosire a unui element lexical denotativ ca simplu element gramatical. [< gramaticaliza, după fr. grammaticalisation].

gramaticalizare s. f., g.-d. art. gramaticalizării; pl. gramaticalizări

gramaticalizare s. f., g.-d. art. gramaticalizării; pl. gramaticalizări

gramaticalizare s. f., g.-d. art. gramaticalizării; pl. gramaticalizări

GRAMATICALIZARE s. f. (< gramaticaliza, după fr. grammaticaliser): fenomen lingvistic complex, strâns legat de abstractizarea cuvintelor, de slăbirea sau pierderea conținutului lor noțional, lexical și afectiv, a cărui consecință este transformarea cuvintelor în instrumente gramaticale (cu semnificație gramaticală abstractă); fenomen lingvistic prin care se face trecerea cuvintelor independente semantic în categoria cuvintelor golite de sens lexical, a instrumentelor gramaticale. Este un proces lent și gradat care se perpetuează de-a lungul secolelor, ducând la întărirea caracterului analitic al limbii. Cel mai concludent exemplu din acest punct de vedere este dat de către articol (v. și abstractizare, instrument gramatical).