GRAIU (pl. -iuri) sn. 1 Vorbă, cuvînt: îi cam dedeau în tărbăceală cu ~ri care mai de care păcălitoare (ISP.) ¶ 2 Vorbire, spusă, zisă: pe unde iese ~l, iese și sufletul (ZNN.); se găsește îndestui cari să ateste prin ~ și prin scris că au auzit și au văzut ceea ce n’a existat (I.-GH.) ¶ 3 Felul de a grăi, de a-și modula glasul vorbind: cu ~ dulce ¶ 4 Limbă; vorbire proprie unei provinciei, dialect: ~l bănățean ¶ 5 Putința de a grăi: i-a pierit ~l, nu mai poate vorbi, a rămas mut; din ~ul viu, cu gura, prin spusă, oral [grăi].

graiu n. 1. rostire, glas: din viul graiu; 2. mod de vorbire: graiu plin de dulceață; 3. vorbire proprie unei provincii: graiul oltean, graiul bănățean; 4. vorbire proprie unei clase sociale: graiul popular, literar. [Slav. GRAĬ, croncănit (serb. GRAIA, croncănit și vorbă)].

graiu, -iuri.