GRADINĂ, gradine, s. f. Daltă specială din oțel folosită la cioplirea unor roci pentru realizarea unor elemente de construcție decorative. [Acc. și: gradină] – Din it. gradina.

gradină sf [At: LTR² / Pl: ~ne / E: it gradina] Daltă specială din oțel, folosită în sculptură sau la cioplirea elementelor de construcție decorative.

GRADINĂ, gradine, s. f. Daltă specială din oțel care servește la cioplirea unor roci în vederea obținerii de elemente de construcție decorative. – Din it. gradina.

GRADINĂ s.f. (Arte) Daltă specială din oțel, folosită în sculptură și pentru cioplirea elementelor de construcție decorative. [< it. gradina].

GRADINĂ s. f. daltă din oțel folosită în sculptură și pentru cioplirea elementelor de construcție decorative. (< it. gradina)

GRADINĂ ~e f. Daltă de oțel, folosită la sculptarea elementelor de construcție decorative. /<it. gradina

gradină (daltă) s. f., g.-d. art. gradinei; pl. gradine

gradină (daltă) s. f., g.-d. art. gradinei; pl. gradine

gradină s. f., g.-d. art. gradinei; pl. gradine