GRADAT¹, gradați, s. m. Militar care are un grad inferior celui de ofițer. – Din fr. gradé.

gradat¹ sm [At: SANDU-ALDEA, A. M. 223 / Pl: ~ați / E: fr gradé] Militar având un grad (28) inferior celui de ofițer.

GRADAT¹, gradați, s. m. Militar având un grad inferior celui de ofițer. – Din fr. gradé.

GRADAT¹, gradați, s. m. (În vechea armată) Persoană purtînd unul dintre gradele militare inferioare (caporal sau sergent). Soldații, înșirați în lungul șanțului de hotar al tîrgului, ridicau armele, trăgeau, în pocnituri ușoare, apoi treceau îndărăt cătră gradați. SADOVEANU, O. VI 209. Erau toți veseli: și soldați și gradați. SANDU-ALDEA, U. P. 129.

GRADAT, -Ă adj. 1. Exprimat în grade. ♦ Care are o gradație; care are marcate gradele, unitățile de măsură. 2. (Mil.; și s.m.) (Militar) care are un grad superior celui de soldat și inferior ofițerului. [< grada].

GRADAT, -Ă adj. 1. exprimat în grade. ◊ care are o gradație; care are marcate gradele, unitățile de măsură. 2. treptat, progresiv, succesiv. 3. (și s. m.) (militar) care are un grad superior celui de soldat și inferior ofițerului. (< grada)

GRADAT² ~ți m. Persoană cu grad militar, de obicei inferior. /Din a grada

*gradát, -ă adj. (lat. gradatus). Împărțit în grade: linie gradată. Care înaintează pe grade, treptat: curs gradat. S. m. Soldat distins printr’un grad, vorbind de caporalĭ și subofițerĭ (V. trupete). Adv. În mod gradat, treptat: a înainta gradat.

gradat¹ adj. m., pl. gradați; f. gradată, pl. gradate

gradat² adv.

gradat³ s. m., pl. gradați

gradat s. m., pl. gradați

gradat s. m., pl. gradați

GRADAT adj., s. (MIL.) galonat.

GRADAT adj., s. (MIL.) galonat.