-grad [At: DN³ / E: fr -grade] Element secund de compunere savantă cu semnificația „care merge”.

* GRAD (pl. -de) sn. 1 📻 Fie-care din diviziunile egale însemnate pe un instrument de fizică (termometru, barometru), etc.: e un frig de 10 ~e ¶ 2 ➕ A 360-a parte dintr’o circonferență, în diviziunea sexagezimală ¶ 3 🎼 Interval între notele succesive ale gamei ¶ 4 Fie-care din funcțiunile, posturile, demnitățile, etc. prin care trebuie să treacă cineva pe rînd, spre a ajunge la o treaptă mai înaltă: ~ul de căpitan; ~e universitare, bacalauratul, licența, doctoratul ¶ 5 Trecerea progresivă dintr’o situațiune în alta ¶ 6 🩺 Starea la care a ajuns o boală ¶ 7 Intensitate mai mare sau mai mică: ~ de tristețe; ~ul de asemănare (al portretului) sau originalul (VLAH.) ¶ 8 Înrudire mai apropiată sau mai depărtată: ~ de rudenie ¶ 9 ➕ Ecuațiune de ~ul întîiu, al doilea, etc., ecuațiune în care necunoscuta e la puterea întîiu, a doua, etc. ¶ 10 📖 ~e de comparați(un)e, pozitivul, comparativul și superlativul adjectivelor și adverbelor ¶ 11 Ⓟ Instrument (ca alcoolometrul, lactometrul, etc.) cu care se măsoară tăria alcoolului, laptelui, etc. [fr. < lat.].

-GRAD Element secund de compunere savantă cu semnificația „care merge”, „mergător”, folosit în combinații al căror prim element are specificații semantice (ex. plantigrad). [< fr. -grade, it. -grado, cf. lat. -gradus < gradi – a merge].

-GRAD² elem. „mers”, „treaptă”. (< fr. -grade, cf. lat. gradus < gradi, a merge)

-GRAD „mers, mergător, treaptă”. ◊ L. gradus „mers, treaptă” > fr. -grade, engl. id., germ. -grad, it. -grado > rom. -grad.