7 definiții pentru grăpat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRĂPÁT s. n. Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit. – V. grăpa.

GRĂPÁT s. n. Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit. – V. grăpa.

grăpat1 sn [At: I. IONESCU, C. 71 / Pl: ~uri / E: grăpa] Grăpare.

GRĂPÁT s. n. Faptul de a grăpa; mărunțirea și nivelarea cu grapa a pămîntului arat; boronit. Înainte de răsărirea bumbacului trebuie executat grăpatul culturii.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRĂPÁT s. (AGRIC.) grăpare, (rar) grăpătură, (pop.) boronire, boronit, (reg.) târșit. (~ul solului cu grapa.)

GRĂPAT s. (AGRIC.) grăpare, (rar) grăpătură, (pop.) boronire, boronit, (reg.) tîrșit. (~ solului cu grapa.)

Intrare: grăpat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grăpat
  • grăpatul
  • grăpatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • grăpat
  • grăpatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grăpat (s.n.)

etimologie:

  • vezi grăpa
    surse: DEX '98 DEX '09