11 definiții pentru grădiniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRĂDINÍȚĂ, grădinițe, s. f. Diminutiv al lui grădină; grădinuță. ◊ Grădiniță (de copii) = instituție pentru educarea și instruirea copiilor preșcolari; grădină de copii. – Grădină + suf. -iță.

grădiniță sf [At: ALECSANDRI, P. P. 33 / Pl: ~țe / E: grădină + -iță] 1-2 (Șhp) Grădină (1) (mică) Si: grădinică (1-2), (înv) grădinuță (1-2), (reg) grădioară (1-2). 3 (Șîs ~ de copii) (Instituție pentru educarea copiilor între 3 și 6 ani Si: grădină (8). 4 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 5 Melodie după care se execută grădinița (4).

GRĂDINÍȚĂ, grădinițe, s. f. Diminutiv al lui grădină; grădinuță. ◊ Grădiniță (de copii) = instituție pentru educarea și instruirea copiilor între 3 și 6 ani; grădină de copii. – Grădină + suf. -iță.

GRĂDINÍȚĂ, grădinițe, s. f. 1. Diminutiv al lui grădină. Dorul badei unde șede? Colo-n grădinița verde. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285. Într-o verde grădiniță Șede-o dalbă copiliță. ALECSANDRI, P. P. 33. 2. (Mai ales determinat prin «de copii») Grădină de copii, v. grădină (2). Tovarășă Ileană... în gospodăria colectivă, în vreme ce dumneata vei fi la lucru, pe cîmp, copiii vor rămîne la grădiniță, sub îngrijire bună. CAMILAR, TEM. 46. Mircea are ghiozdanul în spate... E la grădiniță și mama a ținut ca el să-l întîmpine pe tata cu ghiozdanul. SAHIA, N. 50. – Pl. și: grădiniți (SADOVEANU, M. C. 80).

GRĂDINÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la grădină): ~ de copii instituție preșcolară de educare și instruire a copiilor. [G.-D. grădiniței] /grădină + suf. ~iță

créșă-grădiníță s. f. Instituție care funcționează ca o creșă și ca o grădiniță ◊ „Construcția creșei-grădiniță din cartierul Titan avansează într-un ritm rapid.” I.B. 14 IX 71 p. 1. ◊ „În perioada 197577, cu contribuția și participarea cetățenilor din județul Mehedinți, au fost construite 84 săli de clasă, 20 ateliere-școală, nouă cămine culturale, nouă dispensare și 19 grădinițe sau creșe-grădinițe pentru copii.” R.l. 19 X 77 p. 5; v. și 27 XI 76 p. 5 (din creșă + grădiniță)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grădiníță s. f., g.-d. art. grădiníței; pl. grădiníțe

grădiníță s. f., g.-d. art. grădiníței; pl. grădiníțe


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

grădiniță, grădinițe s. f. (intl.) institut de reeducare a minorilor.

a-i crește grădinița pe piept expr. (intl.) a muri; a fi ucis.

pentru bancul acesta m-au dat afară de la grădiniță expr. (iron.d. o glumă) e veche!, o știam de mult!

Intrare: grădiniță
grădiniță1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grădiniță
  • grădinița
plural
  • grădinițe
  • grădinițele
genitiv-dativ singular
  • grădinițe
  • grădiniței
plural
  • grădinițe
  • grădinițelor
vocativ singular
plural
grădiniță2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grădiniță
  • grădinița
plural
  • grădiniți
  • grădinițile
genitiv-dativ singular
  • grădiniți
  • grădiniții
plural
  • grădiniți
  • grădiniților
vocativ singular
plural

grădiniță

  • 1. Diminutiv al lui grădină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grădinuță attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dorul badei unde șede? Colo-n grădinița verde. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285.
      surse: DLRLC
    • Într-o verde grădiniță Șede-o dalbă copiliță. ALECSANDRI, P. P. 33.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Grădiniță (de copii) = instituție pentru educarea și instruirea copiilor preșcolari; grădină de copii.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Tovarășă Ileană... în gospodăria colectivă, în vreme ce dumneata vei fi la lucru, pe cîmp, copiii vor rămîne la grădiniță, sub îngrijire bună. CAMILAR, TEM. 46.
        surse: DLRLC
      • Mircea are ghiozdanul în spate... E la grădiniță și mama a ținut ca el să-l întîmpine pe tata cu ghiozdanul. SAHIA, N. 50.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Grădină + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09