9 definiții pentru grăbit grăbghită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grăbit, ~ă [At: CREANGĂ, A. 20 / V: ~bghi[1] sf / Pl: ~iți, ~e / E: grăbi] 1 a Care face repede toate pregătirile necesare. 2 a (D. oameni) Care merge repede pentru a ajunge undeva. 3 a Care acționează cât mai repede. 4 a Care acționează în grabă și fără prea multă chibzuială. 5 a (D. fructe) Copt repede. 6 sf (Îf grăbghită) Plăcintă din mălai și aluat de pâine. 7 sf (Reg; îf grăbghită) Clătită (6). corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, adj. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – V. grăbi.

GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, adj. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – V. grăbi.

GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, adj. Care se grăbește; zorit. Tătarii mîncau grăbiți lîngă capetele cailor. SADOVEANU, O. VII 17. Viforul noapte-nălța în calea grăbitelor trenuri Albele lui baricade de-omăt, strămutîndu-le-ntr-una. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 100. Pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce am fost, o uitasem acasă. CREANGĂ, A. 20. ◊ (Adverbial) Și-atunci din tron s-a ridicat Un împărat după-mpărat, Și regii-n purpur s-au încins, Și doamnele grăbit au prins Să se gătească dinadins, Ca niciodat’. COȘBUC, P. I 54.

grăbít, -ă adj. Care e făcut în grabă, pripit: lucru grăbit. Care se grăbește, pripit: oamenĭ grăbițĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRĂBÍT adj., adv. 1. adj. v. iute. 2. adv. (reg.) zornic. (Fuge ~ către casă.) 3. adj. v. accelerat. 4. adj., adv. v. des.

GRĂBIT adj., adv. 1. adj. grabnic, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit, (înv. și pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 2. adv. (reg.) zornic. (Fuge ~ către casă.) 3. adj. accelerat, iuțit, rapid, zorit. (Ritm ~ de deplasare.) 4. adj., adv. des, iute, rapid. (Respirație ~; respiră ~.)

Grăbit ≠ agale, cătinel, domol, încet

Intrare: grăbit
grăbit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grăbit
  • grăbitul
  • grăbitu‑
  • grăbi
  • grăbita
plural
  • grăbiți
  • grăbiții
  • grăbite
  • grăbitele
genitiv-dativ singular
  • grăbit
  • grăbitului
  • grăbite
  • grăbitei
plural
  • grăbiți
  • grăbiților
  • grăbite
  • grăbitelor
vocativ singular
plural
grăbghită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grăbit grăbghită

  • 1. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp).
    exemple
    • Tătarii mîncau grăbiți lîngă capetele cailor. SADOVEANU, O. VII 17.
      surse: DLRLC
    • Viforul noapte-nălța în calea grăbitelor trenuri Albele lui baricade de-omăt, strămutîndu-le-ntr-una. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 100.
      surse: DLRLC
    • Pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce am fost, o uitasem acasă. CREANGĂ, A. 20.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Și-atunci din tron s-a ridicat Un împărat după-mpărat, Și regii-n purpur s-au încins, Și doamnele grăbit au prins Să se gătească dinadins, Ca niciodat’. COȘBUC, P. I 54.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi grăbi
    surse: DEX '09 DEX '98