9 definiții pentru grăbit grăbghită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grăbit, ~ă [At: CREANGĂ, A. 20 / V: ~bghi[1] sf / Pl: ~iți, ~e / E: grăbi] 1 a Care face repede toate pregătirile necesare. 2 a (D. oameni) Care merge repede pentru a ajunge undeva. 3 a Care acționează cât mai repede. 4 a Care acționează în grabă și fără prea multă chibzuială. 5 a (D. fructe) Copt repede. 6 sf (Îf grăbghită) Plăcintă din mălai și aluat de pâine. 7 sf (Reg; îf grăbghită) Clătită (6). corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, adj. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – V. grăbi.

GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, adj. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – V. grăbi.

GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, adj. Care se grăbește; zorit. Tătarii mîncau grăbiți lîngă capetele cailor. SADOVEANU, O. VII 17. Viforul noapte-nălța în calea grăbitelor trenuri Albele lui baricade de-omăt, strămutîndu-le-ntr-una. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 100. Pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce am fost, o uitasem acasă. CREANGĂ, A. 20. ◊ (Adverbial) Și-atunci din tron s-a ridicat Un împărat după-mpărat, Și regii-n purpur s-au încins, Și doamnele grăbit au prins Să se gătească dinadins, Ca niciodat’. COȘBUC, P. I 54.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRĂBÍT adj., adv. 1. adj. v. iute. 2. adv. (reg.) zornic. (Fuge ~ către casă.) 3. adj. v. accelerat. 4. adj., adv. v. des.

Grăbit ≠ agale, cătinel, domol, încet

grăbít, -ă adj. Care e făcut în grabă, pripit: lucru grăbit. Care se grăbește, pripit: oamenĭ grăbițĭ.

GRĂBIT adj., adv. 1. adj. grabnic, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit, (înv. și pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 2. adv. (reg.) zornic. (Fuge ~ către casă.) 3. adj. accelerat, iuțit, rapid, zorit. (Ritm ~ de deplasare.) 4. adj., adv. des, iute, rapid. (Respirație ~; respiră ~.)

Intrare: grăbit
grăbit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grăbit
  • grăbitul
  • grăbitu‑
  • grăbi
  • grăbita
plural
  • grăbiți
  • grăbiții
  • grăbite
  • grăbitele
genitiv-dativ singular
  • grăbit
  • grăbitului
  • grăbite
  • grăbitei
plural
  • grăbiți
  • grăbiților
  • grăbite
  • grăbitelor
vocativ singular
plural
grăbghită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grăbit grăbghită

  • 1. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp).
    exemple
    • Tătarii mîncau grăbiți lîngă capetele cailor. SADOVEANU, O. VII 17.
      surse: DLRLC
    • Viforul noapte-nălța în calea grăbitelor trenuri Albele lui baricade de-omăt, strămutîndu-le-ntr-una. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 100.
      surse: DLRLC
    • Pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce am fost, o uitasem acasă. CREANGĂ, A. 20.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Și-atunci din tron s-a ridicat Un împărat după-mpărat, Și regii-n purpur s-au încins, Și doamnele grăbit au prins Să se gătească dinadins, Ca niciodat’. COȘBUC, P. I 54.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi grăbi
    surse: DEX '09 DEX '98