grădiște sf [At: ODOBESCU, S. II, 144 / V: graghiștie / A și: grădiște / Pl: ~ti / E: bg градичте] 1 Ridicătură (alungită) de pământ formată în lunca unui râu ca urmare a eroziunii. 2 Loc al unei cetăți vechi sau al unei locuințe preistorice.

GRĂDIȘTE, grădiști, s. f. 1. Formă de relief de dimensiunea unei movile sau a unui deal rămasă în lunca unui rîu, în urma eroziunii. 2. Locul sau urmele unei vechi cetăți sau localități preistorice. Antice construcțiuni de pămînt... se găsesc în Romînia... cărora țăranii romîni le zic cetăți de pămînt sau chiar uneori grădiști. ODOBESCU, S. II 144. – Accentuat și: grădiște.

GRĂDIȘTE ~i f. 1) Ridicătură de pământ, rămasă izolată în lunca unei ape curgătoare în urma deplasării meandrelor acesteia. 2) Loc al unei așezări istorice. /<sl. gradište

grădiște f. deal mai lungăreț. [Slav. GRADIȘTE, tabără].

grădíște, V. gradiște.

graghiștie sf vz grădiște

grádiște f. (vsl. gradište, întăritură, d. gradŭ, îngrăditură. V. gard. Cp. cu numele orașuluĭ Orheĭ, ung. Várhely, loc de oraș). Vechĭ. Locu unde a fost o cetate. Azĭ. Dun. Pópină. – Și grădíște, cum se numește locu Sarmizegethuseĭ.

grădiște s. f., g.-d. art. grădiștii; pl. grădiști

grădiște s. f., g.-d. art. grădiștii; pl. grădiști

grădiște s. f., g.-d. art. grădiștii; pl. grădiști

GRĂDIȘTE s. v. grind.

GRĂDIȘTE s. (GEOGR.) grind, (reg.) popină. (~ în lunca unui rîu.)

grădiște (grădiști), s. f. – 1. Fortăreață sau cetate în ruine. – 2. Deal, colină. Sl. (bg., sb.) gradište. Se conservă mai ales ca toponim.

grădiște, grădiști, s.f. (înv.) 1. loc unde a fost o cetate. 2. movilă în lunca unui râu sau într-o baltă.

GRĂDIȘTEA 1. Com. în jud. Călărași; 5.008 loc. (1995). Până în 1965 s-a numit Cacomeanca. Biserica Sf. Nicolae (1820-1826) în satul Bogata. 2. Com. în Sectorul Agricol Ilfov; 2.837 loc. (1995). Stație de c. f. Mănăstire (1627) în satul Sitaru; biserica Adormirii Maicii Domnului (1657, reparată în 1846) în satul Grădiștea. Rezervație forestieră (125 ha). 3. Com. în jud. Vâlcea; 3.071 loc. (1995). Expl. de petrol și gaze. Biserică având dublu hram, Sf. Împărați Constantin și Elena și Sf. Matei (1840), în satul Grădiștea; biserica Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (1737), în satul Străchinești; bisericile de lemn Sf. Nicolae (1768) și Sf. Voievozi (1816) în satele Obislavu și Valea Grădiștei.

GRĂDIȘTEA MUNCELULUI, loc aflat pe terit. satului Grădiștea de Munte (Dealul Grădiștei), com. Orăștioara de Sus, jud. Hunedoara, unde au fost descoperite vestigiile unei așezări dacice, cunoscută sub denumirea de Sarmizegetusa Regia sau Sarmizegetusa Basileion – principalul centru economic, politic, militar și religios al statului dac în sec. 1 î. Hr. – 1 d. Hr. Aici au fost găsite unelte și obiecte de fier, ceramică dacică, lucrată la roată și cu mâna, arme, monede, precum și un vas care purta inscripția DECEBALUS PER SCORILO (Decebal, fiul lui Scorilo). Așezarea de la G. M. a fost distrusă de romani în timpul celui de-al doilea război daco-roman (105-106), aici fiind instalat un detașament al Legiunii a IV-a Flavia Felix, însărcinat cu paza regiunii.