gonit², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: goni] 1 Fugărit. 2 (Spc; d. vânat) Alungat spre locul de pândă al vânătorilor. 3 (Înv) Vânat. 4 (Înv) Pescuit. 5 (Înv) Prigonit. 6 Alungat. 7 (Înv; în superstiții; d. un rău) Îndepărtat (prin amenințări sau prin formule magice). 8 (Îvr) Concediat. 9 (Înv; fig; d. țintă, ideal) Urmărit. 10 (Înv) Frecventat. 11 (D. vite) Împreunat. 12 Alergat. 13 (D. autovehicule; rar) Condus cu viteză mare.